Author: loredana

Astăzi scriu pentru tine, draga mea. Femeie, tu. Dar bine ar fi să citească și bărbații. Să valideze sau să invalideze ceea ce spun :). Și am să încep cu un exercițiu. Gândește-te la o persoană pe care o cunoști destul de bine și pe care o admiri. Amintește-ți această persoană în detaliu. Cum se … Continue reading Ileana Cosânzeana, ești sigură că el este Făt-Frumos??? →

V-ați simțit vreodată prizonieri? Prizonieri într-o situație neplăcută, într-un loc nedorit, într-o relație care nu vă face bine? Din câte cunosc eu, sunt foarte puține acele persoane care să spuna autentic și real că nu au simțit niciodată asta. Vă mai amintiți care au fost cuvintele pe care vi le spuneați atunci? Cel mai frecvent … Continue reading Cutia Pandorei. Sau despre cum să scapi de trecutul pe care-l tot cari cu tine. →

- Mara, hai să ne desenăm una pe cealaltă. Uite, tu mă desenezi pe mine, eu te desenez pe tine. - Da, mami. Am rămas stupefiată de desenul ei. Inimioara colorată era coperta. Înăuntru am găsit ceva care mi s-a părut că seamănă cu un ou. - Așa mă vezi tu, Mara? - Da. Ești … Continue reading Despre aseritivitate. Învățând de la copii. →

Cu toții, la un momendat în viață, ne-am simțit vinovați. De unul sau mai multe lucruri. Reale sau închipuite. Adică obiective sau subiective. Așa că… iata de ce este unul dintre „programele mentale” cele mai greu se șters. Prima perspectivă: cine te crezi? L’ombelico del mondo??? Când ai tendința să te tot autoculpabilizezi pentru tot … Continue reading Despre autoculpabilizare. În mai multe perspective. →

Toți căutăm mereu câte ceva. Simt și văd asta în jurul meu, oriunde m-aș uita. Simt și văd asta și la mine, de multe ori. Și nu o spun peiorativ. O spun doar ca pe o realitate în sine. Pe care am vrut să o înțeleg. Toți căutăm tot timpul câte ceva. De parcă orice … Continue reading Întotdeauna primești exact cât poți duce. Pentru că Dumnezeu te iubește. →

Trăim conectați. La nivel conștient, subconștient, inconștient. Totul este conexiune. Nici o ființă umană nu este în totalitate singură, total autonomă și total detașata la absolut toate nivelurile sale de existență. Chiar dacă fizic și conștient ești autonom și detașat, sufletește, spiritual sau energetic nu poți fi total autonom. Orice legatură, relație pe care o … Continue reading Ești mai mult decât mintea ta. Și niciodată singur(ă). →

Dintotdeauna mama mea, un Berbec cu picioarele foarte pe pamânt, a avut, printre multele ei sfaturi și îndemnuri, unul preferat: „Nu mai visa atât, măi Lori!” Nu a înțeles niciodată partea aceasta din mine. Nici acum nu o înțelege. Iar acum mai are și argumentul vârstei 🙂 . Vârstei mele, evident. Și am încercat uneori … Continue reading Visele nu se împlinesc. Visurile, da! 🙂 →

https://www.youtube.com/watch?v=OWAba_vJLiA&list=PLjIjp4UDwPHBr0l9DYyjo-YBN6sGdsvaZ&index=2 Nu știu să schimb o priză și încă îmi tremură ușor degetele atunci când ridic siguranța căzută. Nu știu cum arată o bujie și încă mă minunez când văd complicățenia aceea de piese de pe o placă video, audio sau mai-știu-eu-de-care. Nu știu să gătesc melci și încă mai am multe gusturi de experimentat. … Continue reading Autentic, despre „Sunt puternică.” (nu doar vorbe) →

Emoțiile sunt. Ele vin, indiferent că vrei sau nu. Dacă este ceva frumos în viața ta, simți bucurie. Fericire. Sau recunoștință. Dacă nu este frumos, simți tristețe. Sau furie. Sau disperare. Emoțiile sunt. Parte din tine. Pentru că ai suflet. Pentru că nu ești robot, ci ființă. Și animalele au emoții. Evident, instinctuale. Tu, ca … Continue reading Nu ceea ce simți contează, ci doar ce faci cu ceea ce simți. →

Plouă. Vânt. Frig. Poate un pic cam prea devreme. Dar este doar o realitate căreia nu ai ce-i face. Doar să o accepți așa cum este și să te adaptezi ei. Căci, vorba aceea, exact cum îl cita ieri un om drag pe Darwin: specia care supraviețuiește este cea care se adaptează. Aud deseori de … Continue reading Ploaia care te deprimă? Pe partiția “D”. →