Author: loredana

Oricum ar fi, nu pot fără pasiune. Nu pot și gata. Uite, îmi declar public și deschis limita. Slăbiciunea. Glumesc 🙂 . Nu o văd deloc o slăbiciune. Dimpotrivă. Pasiunea mie îmi este sursă. De viață, de bine, de a face bine, de a dărui, de a vorbi, de a simți, de a spune… de … Continue reading Împărțim doar același aer, nu și același suflet. Sau despre umanul din noi. →

Hai să îți spun despre un paradox trăit de mine personal. A fost cineva în viața mea care mi-a spus că vrea cu mine „totul sau nimic”. Și-mi aducea, oricând și oricăte argumente care să susțină abordarea lui. Mă simțeam de fiecare dată presată, pusă la zid. Zidul creat de el. Mă speria și mă … Continue reading „Totul sau nimic!” (confesiune) →

Am simțit zilele acestea să tac. Și să fiu, atât cât s-a putut, eu cu mine în mine. Și să îmi dau timp. Timp, fără grabă. O prietenă dragă sufletului meu îmi spunea cândva că prea mă grăbesc. Și am contrazis-o atunci. Convinsă fiind, că orice clipă merită “grăbită” să fie frumoasă. Nu cred altfel … Continue reading M-am grăbit. Iartă-mă, Iubire, azi îmi dau timp… →

  Au trecut câțiva ani de când am scris articolul acesta. Și l-am păstrat. Pentru că și astăzi rezonez puternic cu ceea ce spuneam atunci. Dar nu asta este relevant. Ci faptul că astăzi, acum, mai mult decat oricând, știu ce înseamnă „ACASĂ”. Și nu mă refer neapărat la o casă, la o locuință, ci … Continue reading Cozonacii de ACASĂ. Dă-ți pauză. Dă minții tale vacanță. Lasă-te „la crescut”. →

Știi vorba aia cu “bărbații nu plâng niciodată”? Pentru că, dacă ar plânge, ar însemna că sunt slabi? Imens bulshit! Nu chiar despre asta vreau să vorbesc aici, dar vei vedea imediar și legătura. Vreau să vorbesc despre femeie. Despre feminitatea ei. Care, în aserțiunea mea, înseamnă și vulnerabilitate. Adică acel opus al vorbei de … Continue reading Sunt FEMEIE ca să am alături BĂRBATUL. (exercițiu în 6 pași pentru rolul tău de femeie) →

Doar mă las să visez și să îmi încredințez visele Universului și lui Dumnezeu. Am decis ca de azi să nu mai vreau nimic. A vrea înseamnă voință. Iar voința este un atribut al minții, al logicii, al umanului din mine. Nu, nu îmi neg umanul din mine și nici nu-l refulez, nu-l judec, nu-l … Continue reading Nu mai vreau nimic. →

Înțelepciune a fost, este și va fi multă pe lumea asta. Spusă sau scrisă în cărți, în filme, în documentare, în orice. Doar că, înțelepciunea, ca si sfaturile, oricât de multă sau multe ar fi, oricât de bune, până când nu le simți tu adânc, profund în tine… nu au valoare și sens. Doar sună … Continue reading Principii simple: cum am ajuns să cred eu ca viața este frumoasă, iar iubirea este totul! →

“În Grecia Antică, Socrate era renumit pentru respectul cu care îşi trata prietenii. Într-o zi, o cunoştinţă l-a întâlnit pe marele filosof şi l-a întrebat: - Ştii ce-am auzit despre prietenul tău? - Stai puţin, a replicat Socrate. - Înainte de a-mi spune ceva, aş dori să facem un test. Se numeşte testul Filtrului Triplu. … Continue reading Rețetă simplă despre cum să-ți elimini emoțiile negative →

Fiecare bărbat din viața mea m-a învățat ceva. A venit ca eu să am acea lecție. Și nimic nu a fost întâmplător din ce a fost. Pentru că eu am atras acea experiență. Acel tip de bărbat. Pentru că cineva de sus care mă iubește a vrut doar să îmi arate. Că mă iubește. Și … Continue reading Fiecare bărbat din viața mea m-a învățat ceva. →

Am crescut și am trăit cu toții alături de părinți care nu au știut să ne învețe să ne valorizăm pe noi înșine. Care nu au știut ce este iubirea de sine. Care nu au putut să ne dea acea încredere și siguranță de sine venită din interiorul nostru. Nu o spun peiorativ. Nu-i judec … Continue reading O regulă de bază în relații. Sau despre cum să te detașezi de ceea ce spun alții despre tine. →