Cozonacii de ACASA. (Da-ti pauza. Da mintii tale vacanta.)

ACASA

Au trecut cativa ani de cand am scris articolul acesta. Si l-am pastrat. Pentru ca si astazi rezonez puternic cu ceea ce spuneam atunci. Dar nu asta este relevant. Ci faptul ca astazi, acum, mai mult decat oricand stiu ce inseamna „ACASA”.

Si nu ma refer neaparat la o casa, la o locuinta, ci la o stare. „A fi acasa” inseamna a fi TU INSUTI si a te simti MINUNAT. Iar acest “minunat” inseamna a simti BUCURIE, a simti IUBIRE, a simti ZAMBET, a simti IMPLINIRE, a simti CALDURA si LINISTE… si poate inca multe altele. A le simti TU in TINE, a iti da voie sa le PRIMESTI si a le OFERI NECONDITIONAT.

Si chiar daca acum, peste ani, am dat conotatii noi acestui „acasa”, o mare parte din ce spuneam inca pastrez. Si redau mai jos. Incepeam chiar asa:

Astazi vreau sa povestim despre “acasa”. Despre ce inseamna “acasa”. Fara sa imaginez scenarii.

Eu privesc orice mini-vacanta ca pe o perioada in care pot sa dau si mintii mele vacanta, sa ma rup de tot si sa ma reconectez la acea parte din Univers care mie imi da liniste profunda, bucurie, inspiratie, iubire. Si mini-vacanta nu inseamna doar astfel de zile libere de sarbatori, ci inseamna fiecare week-end, sau mai inseamna cel putin 15 – 20 de minute zilnic (o data sau chiar de mai multe ori in aceeasi zi) in care ma las in voia mea, sunt doar eu cu mine si ma simt “acasa”.

Incearca asta, daca nu ai facut-o deja. Pentru ca in astfel de momente/perioade, “restul” are timp sa se “aseze”, sa se creeze acele legaturi inca nevazute de tine, in goana ta nebuna prin viata si timp si spatiu, prin concret si prin realitatea aproximativa a tuturor. Este ca si cu cozonacii (asta pentru ca inca am proaspata experienta): au nevoie de pauza pentru a creste. Lasi aluatul intr-un fel, te apuci de altele, iar dupa o ora il gasesti pufos, de cateva ori mai mare si numai bun de pus la copt.

Asa este si in viata, cu tine. Strangi tot felul de “ingrediente”, pe care incerci sa le tot pui in tine in dorinta de a “creste” precum cozonacii. Numai ca nu intotdeauna “iti ies cozonacii”. Cozonacii au nevoie de anumite ingrediente, puse intr-o anumita ordine, fiecare la o anumita temperatura, ceva munca (la framantat) si apoi…pauza. Adica liniste si caldura. Cam asa si cu tine. Tot pui ingrediente (experiente, cursuri, carti, discutii… si cate si mai cate!), insa uiti sa lasi aluatul sa creasca. Adica sa-i dai pauza, liniste si caldura pentru ca totul sa se aseze unde si cum trebuie.

Esti permanent in contact cu lumea din jurul tau, dar uiti sa fii in contact doar cu TINE si sa lasI cele adunate din jurul TAU (utile si ele, desigur), sa se aseze, sa se armonizeze in tine. Tot pui, si pui, si pui. Ca-ntr-un cos de cumparaturi in care te trezesti ca ai de plata o suma cu mult mai mare decat cea anticipata pentru ca ai tot pus de pe raft si aia, si aia, si aia… desi poate ca nu aveai neaparata nevoie. Ci doar dintr-o inconstienta pulsiune de a aduna, de a avea. In plan personal … “A FI” a inceput sa fie din ce in ce mai similar cu “a avea”. Adica aduni fara a lasa sa si fie. Sa capete sens si forma, ceea ce aduni. Si cosul, da, este plin, dar cata valoare adaugata, adevarata are???
Revenind “acasa”: aduna, da, aduna tot ceea ce crezi ca-ti este de folos: experiente, oameni, trairi, sentimente, emotii, zambete, lacrimi, carti, cuvinte, melodii, succese, esecuri… si orice altceva mai vrei. Dar apoi rupe-te. Rupe-te de ele si lasa-le sa fie, sa isi gaseasca locul, sa se armonizeze in tine. Pentru ca TU, cu fiecare dintre ele, bune sau rele, ai crescut. Sau poate te-ai descoperit. Sunt parte din tine. Nu le analiza la infinit. Fa-o o data doar si apoi nu te mai gandi la ele.

SIMTE-le, doar. Da-ti pauza. Da mintii tale vacanta. FII fara sa gandesti ca esti. FII SIMTIND si FII IN TINE. Vino “ACASA”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *