Author: loredana

Iubesc căldura. Iubesc, de fapt, vara. Probabil tocmai pentru că sunt născută iarna J. Dar cum înaintea verii este primăvară… o ador! Că știu ce-i urmează. Și este așa, într-un fel, așteptarea aceea plăcută. Pe care o știi. Așa e în viață și când aștepți orice lucru frumos despre care știi că inevitabil se va … Continue reading Vrei primăvară? Ia o gură de iubire și-ți va fi cât vrei tu de primăvară. →

Sunt puternica. Eu am ales sa pun punct dupa aceasta propozitie simpla. Tu ce alegi sa pui astazi, chiar in acest moment? Un semn de intrebare? Un semn de exclamatie? Trei puncte de suspensie? Punct? Ei, uite, eu recunosc ca nu mi-a fost deloc usor s-ajung aici. Am inceput, zic eu chiar firesc, cu un … Continue reading Sunt puternică. (confesiune) →

Atunci când intrăm într-o nouă relație, totul este aproape magic. Și așa și trebuie să fie 🙂 . Simțim fluturașii din stomac doar gândindu-ne la el/ea, ne vorbim din priviri, îl admirăm (sau chiar divinizăm) pe celălalt, petrecem mult timp împreună, ne împărtășim sentimentele, îl apreciem și-l lăudăm pe partener (în față sau când povestim … Continue reading Iubește-n felul tău, exprimă-n felul lui. Sau al ei. (despre cele cinci limbaje de iubire) →

Uneori viața ne-o dă peste ochi de nu ne vedem! Și pare că apar, așa, tam-nesam, evenimente care n-au nici o legătură cu noi și rămânem perplecși! Blocați în negare și furie. Vedem totul negru… și pe deasupra mai vine și tot tăvălugul acela… în care ne amintim de toate eșecurile, de toate relele, de … Continue reading Cum am suferit ca să învăț să mă ridic. Sau despre viața ca un montaigne rousse. →

Toată viața am fost o stresată. Cu curățenia și ordinea. Cu microbii și bolile. Cu acele cadre perfecte în care trebuia să se desfășoare totul. Bine pregătit, atent analizat înainte și cu cât mai puține variabile care ar putea să dea peste cap planul perfect imaginat în mintea mea.   Așa, și? Ce credeți că s-a … Continue reading Despre perfecține. „La dungă”. Ordine și curățenie. Microbi și boli. Și obsesia (mea) de a controla. TOTUL. →

După „Te iubesc” nu este nevoie să pui nimic atunci când iubești autentic. Iubirea nu are adjective. Iubirea ESTE. Și atât. Punct. Doar EGO-ul pune adjective. EGO-ul spune că iubirea este mică sau mare, puternică sau intensă, caldă sau fierbinte, multă sau puțină… doar EGO-ul spune „Te iubesc până când…” sau „ca și cum…” sau … Continue reading Te iubesc. (și atât) →

Învață să îți asumi. Învață să îți strângi curaj și să o iei ALTFEL de la capăt. Nu ai cum să trăiești sănătos fără iubire. Nu este uman așa. Nu te mai minți pe tine. Ai nevoie de iubire. Iubirea este aerul pe care îl respiri. Și atunci… poți să-l alegi pe Dumnezeu. Sau poți … Continue reading Ce faci când esti rănit(ă) și nu mai crezi în iubire? →

Un om tare drag sufletului meu, trecut prin mizeriile lumii și ale vieții, îmi spunea de curând, cu amărăciunea unei experiențe urâte, că trăim într-o țară de c…! Aș fi ipocrită să spun că eu nu văd și nu simt și mizeria acestei lumi, minciuna, răutatea, urâțenia, trădarea, suferința, bătaia de joc, sărăcia, luatul peste … Continue reading Dacă poți să schimbi ceva, schimbă. Dacă nu, nu te mai victimiza sau culpabiliza. →

Mi-a placut dintotdeauna proverbul acela cu “Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”. Și nu mi-a plăcut doar pentru că sunt eu o fire activă. Ci pentru că dintotdeauna am considerat că orice clipă ne este dată să fie trăită în cel mai frumos mod posibil. Da, orice clipă! În cel mai frumos mod … Continue reading Mă grăbesc să ce? Să îmi trăiesc mai frumos viața? →

Mi-am inceput anul ALTFEL. Mă simt un om mai curat, mai frumos, mai bun… și chiar dacă nu pare corect gramatical, știu că vei înțelege când spun că mă simt un om mai autentic. De fapt, mă simt cu adevarat iubită și iubitoare. Îmi simt și îmi văd sufletul plin de iubire. Și nimic din … Continue reading Fără frică și fără EGO. (sau despre cum mi-am petrecut sfârșitul vieții… viața în sclavie) →