”Cuvântul a fost dat omului spre a-și ascunde gândul” – Richelieu
De curând am fost pusă într-o situație delicată de a spune ceva extrem de important unui om drag. Nu era ceva tocmai plăcut. Chiar dimpotrivă. Și știam că vorbele mele vor cântări mult. Așa că am încercat să aleg acele cuvinte care să spună cât mai clar ce simt și ce cred.
În general, mi-e foarte ușor să vorbesc și mai ales să scriu. Las gândurile să curgă și să se tranforme în cuvinte. Și tocmai de aceea, mi-a sunat interesant când am auzit citatul de mai sus chiar de la persoana căreia trebuia să-i spun acel lucru delicat. L-am notat imediat, cu gândul de a-l lăsa la dospit până când voi așterne pe hârtie ce cred despre asta. Lucru pe care-l fac chiar acum. Pentru că Universul, în ironia lui ciudat de frumoasă, mi-a și dat experiența de a trăi ceea ce notasem.
Cum adică ”cuvântul ascunde gândul”? După logica mea, cuvântul ar revela gândul, l-ar exprima, l-ar conține. Și uite că totuși nu este așa. Pentru că rareori avem curajul de a vorbi exact așa cum gândim.
Uneori, lucrul acesta este bun. Pentru că, luându-ți timp pentru a îmbrăca gândurile în cele mai potrivite cuvinte, obții un alt efect. Și nu vorbesc aici despre disimularea sau ascunderea adevărului, ci despre modul de a-l exprima.
Este și o povestioară interesantă, pe care am inclus-o în alt articol de pe site, dar dintr-o altă perspectivă: http://vladareanu.ro/2015/05/22/paharul-fericirea-si-curcubeul/. Este povestioara regelui care a visat că-i cad dinții, așa:
Se spune că era odată un rege care a visat că-i cad dinții. Cum regele acesta credea în înțelesuri ascunse ale viselor, și-a chemat unul dintre cei doi ghicitori pe care-i avea la palat. L-a întrebat ce înseamnă visul ăsta.
Ghicitorul, sincer și onest, i-a spus că îi vor muri toate rudele, părinții, frații, surorile, chiar și copiii și va rămâne singur. Supărat și întristat de explicațiile ghicitorului, regele l-a dat afară și a dat poruncă să i se taie capul pentru că nu este priceput.
Apoi, l-a chemat pe cel de-al doilea ghicitor și a cerut explicații acestuia pentru visul său. Și ghicitorul i-a răspuns: “Măria Ta, să ne trăiești! Este un vis foarte bun! Înseamnă că vei avea o domnie îndelungată și vei trăi mulți, mulți ani, chiar mai mulți decât oricine! Să ne trăiești, Măria Ta!” Și regele s-a bucurat…
Înțelegi? Cei doi ghicitori au spus, de fapt, același lucru. Doar în feluri diferite. Și impactul creat a fost diferit. Gândul, în esență, la ambii ghicitori ai împăratului, a fost același. Așa cum l-a și exprimat primul ghicitor. Și ce i s-a întâmplat? I s-a tăiat capul. Doar pentru că a avut curajul de a spune exact cum gândea, fără a îmbrăca în cuvintele potrivite ceea ce avea de spus.
Să nu înțelegem de aici că dacă spunem exact cum gândim, ni se va ”tăia capul”. Ci doar că, atunci când un lucru este dificl sau delicat, mai bine ne luăm un răgaz pentru a ne gândi cum îl spunem în varianta care să includă și adevărul, dar și modul optim de a ne face înțeleși.
Și mai este un aspect important aici: calea de transmitere a mesajului. Iar eu recunosc că am greșit aici. Nu am avut curajul de a-i spune privindu-l în ochi. Ori asta a influențat foarte mult receptarea mesajului meu. Vezi tu, atunci când vorbim, avem inflexiuni, tonalități, expresii, gesturi, etc. Iar toate acestea creează un alt impact.
Am învățat de mult timp că din comunicare, doar 7% îl reprezintă comunicarea verbală, restul de 93% fiind reprezentat de nonverbal=55% și paraverbal=38%. Adică, atunci când alegem să scriem, transmitem doar 7%, oricât de multe semne de punctuație folosim.
Așa a fost și la mine. Teama mi-a furat 93% din mesaj. Teama de a-i vedea reacția. De fapt, teama de respingere. Ăsta era marele meu blocaj, despre care credeam că era cam rezolvat. Pentru că am tot lucrat pe el. Dar se pare că mai este încă de lucru acolo.
Și îți fac această confesiune tocmai pentru că este chiar parte din procesul de a elimina această teamă. Scriam eu mai demult că ”singura soluție de a elimina o frică este să faci exact ceea ce ți-e frică”. Adică exact ce fac eu acum. Teama de respingere ar putea să mă blocheze în a-ți povesti din experiența mea reală, cu bune și cu rele. Și gândul sună cam așa: ”dacă spun deschis că am și eu temerile mele, că o dau uneori în bară, că nu am întotdeauna cele mai bune soluții, oamenii mă vor judeca și vor spune că nu sunt bună, apoi mă vor respinge”.
Da, nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot. Nu le știu pe toate. Iau uneori decizii greșite. Fac și lucruri nepotrivite. Nu urmez absolut de fiecare dată tot ce spun sau cred. Dar sunt conștientă de toate. Chiar și atunci când greșesc, știu că o fac. Așa a fost și cu mesajul transmis persoanei dragi. Știam în sinea mea că ar fi trebuit să o fac face-to-face. N-am putut. Mi-am asumat ce am putut și consecințele a ceea ce nu pot. Mai departe… urmează lecția de învățat din asta.
Oarecum surprinzător, deși eu am cam început să mă obișnuiesc si cu asta, Universul mi-a subliniat mesajul cu încă o experiență similară. Ca să nu am nici o îndoială :).
Îmi scrie cineva că are nevoie de suportul meu pentru a lua o decizie importantă în viața ei. Ca și mine, pe lângă luarea respectivei decizii, trebuia să o și comunice persoanelor implicate. Aici, mai multe, nu doar una. Și, grație tocmai a ceea ce trăisem chiar eu, am avut inspirația de a-i pune exact acele întrebări care să o conducă spre adevărul din ea și sufletul ei. Adevăr, pe care, apoi, să-l spună în forma cea mai potrivită.
Cum te ajută pe tine povestea mea? Vezi tu, viața ne pune zilnic în tot felul de situații delicate. Iar cele mai delicate sunt cele legate de oamenii dragi. Iar viața nu e întotdeauna roz. Mai are și nuanțe. Divergențe, certuri, lucruri delicate de comunicat, toate acestea au puterea de a destabiliza, măcar pentru moment, o relație, fie ea personală sau profesională.
Iar cei mai mulți dintre noi avem tendința de a reacționa așa cum ne vine. Ori suntem impulsivi datorită iritării, ori ne abținem și ne înghițim vorbele. Iar aceste două ”soluții” sunt cele mai nepotrivite. Mai bine, ia-ți timp, gândește-te și găsește forma cea mai potrivită de a spune. Adevărul, evident. Fără a se ajunge la a ți se tăia capul :).
Respiră. Retrage-te undeva. Analizează. Impactul și posibilele efecte. Nu le minimaliza pe niciunele. Și pregătește-ți varianta cea mai inofensivă. Despre asta este și mult-discutata, dar rar corect ințeleasă, asertivitate.
Într-o viață trăită autentic, tu cu tine, cuvintele nu ascund gânduri. Ci le îmbracă în forma cea mai potrivită pentru a spune adevărul în deplină onestitate. Și mai mult decât atât, cuvintele determină gânduri. Ale tale și ale celorlalți. Influențează acțiuni și comportamente, nasc emoții și sentimente, schimbă vieți și destine.
Dă-ți voie să fii cine ești și să spui ce gândești, dar nu într-o formă instinctuală, brută. Cuvintele dezbracă și îmbracă suflete și minți.
