Daca traiesti acum, in fix acest moment, o poveste frumoasa de iubire, ai grija de ea.
Trateaz-o asa cum tratezi o floare. Totul incepe de la o samanta. O plantezi. O uzi zilnic. Te bucuri cand apare primul firicel din pamant. Continui sa o uzi si sa o hranesti. Te bucuri cand vezi primul boboc. Si continui sa o ingrijesti. Pentru ca stii ca altfel moare.
Daca nu-i dai lumina, moare. Daca nu-i dai apa, moare. Daca o rupi, ii scurtezi viata. Daca o lovesti, isi pierde din frumusete.
La fel este si cu iubirea. Daca o vrei frumoasa, in fiecare clipa este firesc sa ai grija de ea. Nu cu pauze. Nu doar cand iti amintesti. Nu doar cand ai chef. Si, mai ales, nu ca pe orice floare. EA este floarea TA. Care are nevoile ei speciale.
Stii de unde mi-a venit comparatia aceasta? Din doua intamplari. Una mai veche, una recenta.
Cea mai veche suna asa: o intrebam pe fiica mea, Mara, in urma cu aproape un an ce inseamna iubirea. Mara, cu nasucul inca in jucarii, mi-a rapsuns natural si firesc: “Flori, mami.”
Era dimineata. Dupa somnul de pranz, am dragalit-o, ca de obicei, spunandu-i ca o iubesc. Mi-a raspuns, asa cum scriam intr-o postare: “Mami, te iubesc cat un camp cu flori!”
Cea recenta este o experienta frumoasa, care mi-a umplut sufletul si mintea de bucurie. Am sustinut un workshop despre “Relatia de cuplu”. Si nu te gandi ca a fost un workshop deschis, ci unul organizat de o companie mare si cunoscuta pentru angajatii sai. Oameni de care chiar ii pasa. Nu doar ca statut de angajati. Ci ca oameni. Integrali. Cu suflete si minti.
La o prima vedere nu par a avea legatura una cu alta. Surpriza a fost sa constat ca unii dintre noi ne stim in detaliu floarea, cautam tot timpul sa descoperim despre ea, sa facem tot ce este firesc pentru a-i fi bine. De fapt, pentru a ne fi bine. Iubindu-ne. Autentic.
Altora… hmm, nu prea imi vine sa vorbesc despre asta. Pentru ca doare. Simt durerea florii care incepe sa se ofileasca, sa isi piarda culoarea si frumusetea.
Personal, nu ma doare. Campul meu de flori e vesel si colorat. Si viu.
Ca om, insa, vad durerea altor campuri cu flori… Stii, e foarte simplu sa te inchizi intre usile EGO-ului si sa spui ca esti ocupat, ca timpul nu-ti ajunge, ca trebuie sa platesti facturi, ca nu e doar vina ta… sa tot ai asteptari, unele nici macar spuse persoanei dragi, sa te gadesti cine castiga, cine face mai multe si cine mai putine… si multe altele asemenea.
Hai sa iti spun ceva: cand deja te surprinzi facand asta… nu mai iubesti. Nu mai esti in iubire, ci in EGO. Adica nu mai esti in suflet, ci doar in minte. Cu usile bine ferecate la suflet.
Iubirea nu se naste in cap. Nu se traieste in cap. E ca si cum ai planta o floare in ciment. Nu-i dai nici o sansa la viata.
Da, iubirea trece si pe-acolo. Prin cap. Si e firesc sa fie asa. Dar nu se naste acolo. Cu mintea intelegi. Ce, cum, de ce iubesti. Dar inainte sa intelegi, iubesti. Cu sufletul.
Incearca, doar cu mintea, sa intelegi asta: “Te iubesc cat un camp cu flori”. Gasesti vreo logica? Evident ca nu. Emisfera ta stanga (ea se ocupa de logica) iti spune ca este o metafora doar. Ca nu poate da coordonate, in cifre si alte aproximari, a ceea ce inseamna propozitia supusa analizei.
Si acum incearca sa simti asta: “Te iubesc cat un camp cu flori”. Vezi culorile? Vezi iarba verde? Simti adierea lina printre petale? Activeaza-ti emisfera dreapta (ea se ocupa cu creativitatea, imaginatia, emotiile) si activeaza-ti sufletul.
Nu de cifre si explicatii riguroase ai nevoie ca sa auzi si sa pricepi un “Te iubesc cat un camp cu flori”.
Acum lasa calculatorul, laptopul, telefonul sau orice alt device pe care citesti aceste randuri si inchide ochii. Aminteste-ti cea mai recenta clipa in care ai simtit iarba sub picioarele goale. Iar daca n-ai mai trait-o demult sau poate niciodata, aminteste-ti macar senzatia nisipului ud sub talpile goale mangaiate din cand in cand de valuri.
Hai sa iti dau o veste buna. Daca iti vei da voie sa faci exercitiul acesta, iti garantez ca astazi vei fi macar de doua ori mai productiv si mai eficient. Pentru ca facandu-l, vei deveni intreg. Iti vei folosi tot creierul. Iti vei activa si emisfera dreapta, nu doar pe cea stanga, cu logica. Ca altfel de ce le-ai avea pe amandoua?
OM FRUMOS, lasa-ti florile pe camp. Campul este sufletul tau. Aminteste-ti de ele, ingrijeste-le, admira-le si bucura-te de IUBIRE <3
