Nu stiu daca tie ti se intampla, insa mie mi se cam “intampla” in ultimul timp sa experimentez tot felul de lucruri noi. Descopar, de exemplu, nu neaparat cuvinte noi, ci intelesuri noi ale cuvintelor pe care le stiam, descopar senzatii si emotii noi, descopar moduri noi de a ma raporta la experientele din viata mea sau la “intamplarile” care vin catre mine … si pun intre ghilimele “intamplari” pentru ca am convingerea profunda ca nimic, dar absolut nimic nu este intamplator din ceea ce traim. Descopar chiar gusturi noi, pe care pana mai ieri mi le refuzasem (limitari proprii, se intelege), descopar sentimente traite la un alt nivel sau chiar altele traite integral … “cu toata fiinta”, cum ar spune cineva drag mie.
Si in tot ce descopar, de fapt, nu este nimic absolut nou, nu reinventez eu apa calda, cum zice vorba aceea, ci doar ca descoperirile mele sunt un fel de a privi, simti si trai viata fara lentilele propriilor ochelari in ceata. Descopar totul … cu bratele deschise. Pentru ca asa este acum mintea si sufletul meu: CU BRATELE DESCHISE CATRE VIATA, catre orice experienta pe care o vreau traita si simtita total, sistemic, profund si matur. Si, da, cu toata fiinta!
Si ma gandeam, in toate aceste descoperiri, cum as putea sa ti le explic tie, intrebandu-te daca si nu cumva incepi sa le traiesti si tu la fel. Iar intrebarea mea nu are nimic arogant sau “verificator” in ea. Este doar pura curiozitate. Sau impartasire, in masura in care ceea ce descriu eu incepe sa-ti sune cunoscut si tie.
Ca sa fie mai explicit, uite, este ca atunci cand te tot uiti la filmul preferat si de fiecare data nu doar actiunea sau actorii te capteaza (deja acestea sunt aspectele pe care le cunosti foarte bine), ci observi poate un cadru interesant care pana mai ieri nu iti spunea nimic sau poate surprinzi o secventa, un gest, o anume inflexiune in vocea actorului principal, un detaliu care pana acum ti-a scapat … sau poate stiind pas cu pas ce urmeaza in film, chiar incepi sa vezi altfel acele secvente preferate si sa le simti mai profund. Hmmm … iti suna ceva cunoscut?
Si … stii de ce am ales exemplul cu filmul preferat? Pentru ca uite, am avut de curand o imagine despre cum viata ta ar putea fi un excelent film de Oscar. Cu muuulte premii. Premii pentru tot, deci, in sine o premiera mondiala! Oscar pentru actorul principal – adica TU, Oscar pentru actorii din rolurile secundare – adica oamenii importanti din viata ta, Oscar pentru scenariu si regie – adica tot TU, Oscar pentru imagini, muzica, make-up, efecte special … si toate celelalte – adica iarasi tot TU.
Si … mai stii ceva? Aceste multe premii, de fapt, nu ti le va acorda nimeni. TU ti le vei acorda. TU, atunci, in clipa finala a vietii, cand cu ochii deschisi vei vedea nu sala plina aplaudandu-te, ci una dintre fiintele iubite … poate partenerul de viata sau copiii sau prietenul cel mai bun … vei vedea alaturi de tine aceasta persoana privindu-te cu bucurie si recunostinta pentru tot ce ai fost in viata sa, fiindu-ti, de fapt, tie o oglinda pentru cat de minunat esti! Si vei intelege chiar si in aceasta din urma clipa … ca TU esti propriul tau Oscar de fericire! Si cand vei intelege asta, persoana aceasta speciala de langa tine … iti va sterge o ultima lacrima de pe fata. Lacrima care nu va fi trista, ci va fi o lacrima plina de bucurie, fericire, iubire, multumire si recunostinta ca … ai castigat Oscarul propriului tau film-viata!
Iar legatura dintre descoperirile de care iti povesteam la inceput este mai simpla decat ai crede, daca nu cumva deja o intuiesti. Pentru ca Oscarul sa fie cu adevarat “meritat”, atunci filmul-viata are nevoie de atentia ta la toate detaliile care-l fac un intreg. Atentie … nu doar astazi sau maine, ci in fiecare zi. Atentie … nu doar la actorul principal (adica TU), ci si la actorii din rolurile secundare (oamenii importanti din viata ta), la muzica din filmul tau, la imagini, la punerea in scena, la … tot! pentru ca altfel, Oscarul va ramane o iluzie frumoasa, iar lacrima de pe obrazul ultimei clipe … posibil sa ramana o lacrima trista, de regret.
Incepe sa-ti privesti viata ca pe un film ce va castiga toate premiile Oscar posibile. Nu te mai lasa pe tine in roluri secundare in viata ta. Asuma-ti tot ce se intampla-n filmul tau. Stiu ca nu-ti este usor. Cu atat mai mult cu cat viata, de fapt, se intampla astazi. Nu ai duble, nu ai scene refacute. Viata este ireversibila. Poti, cel mult, sa repeti anumite experiente si sa le vezi altfel (asa cum iti spuneam in exemplul cu filmul preferat). Pe de alta parte, insa, nu este nici chiar atat de complicat. Pentru ca, in sine, nu ai nevoie decat sa traiesti astazi. In fiecare clipa, prezent. Complet. Focusat. CU TOATA FIINTA.
