Nu am permis auto. Încă :). Dar știu destul de multe despre șofat și mașini. Pentru că am mers mult, chiar dacă doar ”în dreapta” și am o natură foarte curioasă. Adică îmi place să știu ce se întâmplă și de ce. Întreb și mă prind repede.
Așa am învățat și despre ce înseamnă ABS-ul și cât de important este. Și ca să fiu ”științifică”, uite ce zice wikipedia despre ABS: ”Sistemul ABS este un sistem pentru vehicule motorizate ce previne blocarea roților în timpul frânării. Aceasta prezintă două avantaje: permite șoferului să păstreze controlul direcției în timpul frânării și scurtează distanța de frânare”. Adică frânezi mai repede, dar îți și menții controlul direcției.
Chiar și fără să știu această explicație științifică, mi-a sunat atât de autentică ideea că EGO-ul nostru este ca un fel de ABS al relațiilor noastre! Adică este cel care te face să frânezi controlat, menținând direcția de mers.
Pentru șofat, ABS-ul este foarte util. Pentru că oferă siguranță. La fel și EGO-ul: oferă siguranță în relații. Doar că aici vine diferența majoră: mașinile sunt niște dispozitive bine definite, clare, cu o funcționalitate concretă, în timp ce despre relații putem spune orice, numai asta nu. Indiferent că vorbim de relații de familie, prietenie, cuplu… nu există siguranță. Oricât am încerca noi să controlăm, să punem ABS-uri peste ABS-uri… nu vom avea control așa cum avem asupra unei mașini. Și am să iau mai departe exemplul relației de cuplu. Relație care include iubirea.
Iubirea și EGO-ul nu pot coexista. Sunt două ”forme” opuse, care se exclud una pe alta. Și în scrierile mele de până acum, am tot argumentat în diverse moduri această realitate. Astăzi îți voi oferi un alt argument.
Ca și ABS-ul mașinilor, EGO-ul este un sistem de protecție foarte util nouă, oamenilor. Datorită lui, adică tuturor fricilor, temerilor și experiențelor pe care el le conține, reușim să ne menținem în viață. Frica de moarte și frica de suferință, pe care cu toții le-am experimentat de-a lungul vieții, ne fac să alegem conștient situațiile cât mai sigure care să nu ne amenințe viața.
În felul acesta, EGO-ul devine ca un sistem de protecție foarte bine pus la punct si extrem de vigilent.
Pe de altă parte, însă, acest sistem de protecție are tendința de a fi și foarte limitativ. Dacă ABS-ul intră în funcțiune doar la frânare, EGO-ul intră în acțiune în orice situație. Adică, el se manifestă imediat în orice experiență și ne oprește sau ne împiedică să acționăm, ne guvernează din fundal toate alegerile conștiente și subconștiente pe care le facem.
Nu cred că există persoană care să fi trăit suferința, durerea, dezamăgirea în iubire. Cel putin o dată. EGO-ul, sistemul nostru de protecție, reține aceste experiențe dureroase și face din ele un scut. Astfel, de fiecare dată când ne îndrăgostim, EGO-ul vine cu scutul. Scut, care acționează de cele mai multe ori, de la nivel subconștient. Și începem să simțim, mai mult sau mai puțin, tot felul de temeri. Dacă nu mă place? Dacă nu sunt suficent de bun? Dacă mă înșală? Dacă mă va părăsi? Dacă mă va face să sufăr?
Toate aceste temeri ne împiedică să fim liberi, să ne exprimăm liber așa cum suntem și așa cum simțim. Ne opresc să acționăm, să spunem și chiar să ne lăsăm emoțiile să fie. De asta spun că iubirea și EGO-ul nu pot coexista. Când EGO-ul te oprește să fii cine ești, iubirea nu se mai poate exprima. Sau se exprimă într-o formă incompletă, modificată, schingiuită. Condiționată și limitată.
Știi, am învățat foarte tărziu să ofer apreciere partenerului meu. Pentru că nu știam să îmi ofer n ici mie. Și pentru că în spate era temerea că nu sunt suficient de bună. Hai să îți explic mecanismul acesta foarte simplu, de fapt. Oferindu-i lui apreciere, temerea mea din spate spunea: vezi cât de bun este el? Tu nu ești așa. Și dacă nu ești așa, el va vedea și nu te va mai iubi.
Și am întâlnit asta în foarte multe cupluri de-l lungul experienței mele profesionale. Mai ales la noi, femeile. Nu știm cum sau nu putem să oferim apreciere, complimente, remarci frumoase partenerilor noștri din propria noastră nesiguranță. Din propria teamă, venită din străfundurile EGO-ului, că nu suntem suficient de bune.
În esență, nimic nu este despre ceilalți, ci doar despre noi înșine. Despre cât de mult ne dăm voie să fin în EGO sau în iubire. Și majoritatea suntem ori acolo, ori dincolo. Pendulăm tot timpul. Și nu vom fi niciodată perfecți, adică doar în iubire. Abia dacă a putut face asta Isus, deși și El a avut partea lui de rătăcire. Însă, asta nu înseamnă să acceptăm și să intrăm în resemnare. Ci, dimpotrivă. Să facem astfel ăncât să fim cât mai mult în iubire. Să conștientizăm de fiecare dată când suntem în EGO și să facem shift-ul. Să ne reîntoarcem în iubire.
Știi când am reușit eu autentic să ofer apreciere nelimitată și necondiționată partenerului meu? Când am început să îmi ofer și mie. Tot autentic și necondiționat.
Și a fost muncă de ani de zile în spate. Pentru că așa cum am trăit și am înrădăcinat zeci de ani nesiguranța și neîncrederea, la fel mi-au trebuit ani să o dezrădăcinez. Și încă nu este completă, recunosc. Știi ce m-a ajutat cel mai mult? Iertarea. Înlăturarea sentimentului de vină. Și înțelegerea faptului că sunt umană, am dreptul să greșesc și asta este firesc atâta vreme cât numai repet greșeala. Este impropriu spus ”greșeală” pentru că eu nu cred în acest concept. Orice așa-zisă greșeală este doar o ocazie de a învăța ceva. Și de a evolua. Ideea de greșeală include și autoculpabilizare. De asta am decis să nu mai cred în greșeală. Rădăcina ei este tot în EGO. Iar eu nu vreau să îmi mai hrănesc EGO-ul.
Nu există mașină performantă fără ABS. Și este bine că este așa. Dar există relație fără EGO. Și este și mai bine că este așa. Îți spun pentru că o trăiesc. Aici și acum. De ceva timp.
PASTILA DE COACHING ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Ce poți face să ajungi la o astfel de relație?
În primul rând, învață să te observi pe tine. Când și de ce intri în EGO. Așa cum ți-am spus, EGO-ul înseamnă prezența unei frici. Întreabă-te de ce anume îți este frică. Folosește metoda ”Five WHY”: pune-ți întrebarea ”De ce?” de minim 5 ori. De exemplu:
-
Îmi este teamă că mă va înșela. De ce?
-
Pentru că poate găsi alta mai bună decât mine. De ce?
-
Pentru că eu nu sunt suficient de bună pentru el. De ce?
-
Pentru că nu pot accepta tot ce vrea el. De ce?
-
Pentru că nu vreau să fac așa cum vrea el. De ce?
-
Pentru că eu văd altfel lucrurile, am alte valori.
Și uite cum am ajuns la o convingere limitativă: faptul ca eu am alte valori, înseamnă că va căuta o alta, care are valori similare cu ale lui. Dar cum totul este o proiecție, adevarul de la nivel subconștient este că eu caut pe altcineva cu alte valori, similare cu ale mele. Adică temerea de a mă înșela este mai degrabă o dorință ca acest lucru să se întâmple și să fiu liberă să caut pe altcineva.
Știu că poate îți sună ciudat, dar așa funcționează mintea umană. Conștientul și subconștientul sunt ca-ntr-o oglindă. De multe ori, ceea ce gândim conștient, la nivel subconștient este ca în oglindă. Adică proiectăm în afară ceea ce este înăuntru.
Folosește metoda ”Five WHY” și vezi ce descoperi. Sigur este o frică, o prejudecată, o îndoială, o convingere limitativă din străfundurile EGO-ului. Iar după ce ai descoperit care este rădăcina problemei, decide dacă vrei sau nu să o păstrezi. Și dacă nu vrei să o păstrezi, pune pe hârtie foarte clar ce ar însemna un comportament opus și care sutn acțiunile prin care să începi să îl adopți în viața ta de zi cu zi.
Dă-ți timp și răbdare. Fii consecvent. Începe să faci lucrurile altfel și sigur vei avea alte rezultate. Știu că pare ușor din vorbe, dar nu este. Ți-o spun tocmai pentru ca să ai așteptări realiste. Dacă vrei suportul meu, scrie-mi și ți-l voi oferi cu drag.
Dacă simți și rezonezi cu ceea ce ți-am povestit, sunt aici și m-aș bucura să te ajut. Scrie-mi sau lasă-mi un mesaj privat și îți voi răspunde.
