Despre coaching autentic. Sau cum să nu ajungi pe mâinile unui coach nepregătit.

despre-coaching

Deseori ajung la mine oameni care mă întreabă: „De ce a făcut X cutare chestie? De ce s-a comportat așa?” sau „Ce să fac eu în situația asta?”. Și invariabil răspund (nepoliticos) cu o altă întrebare: „Tu de ce crezi că a făcut X chestia respectivă?” sau „Ce crezi și simți că ai vrea să faci?”. Pentru că așa e-n coaching J. Și nu altfel.

În coaching nu ești ca la doctor. Doctorul te consultă, îți face analize, îți pune un diagnostic și îți dă o rețetă și, eventual, un regim. Acolo el, doctorul, decide. În timp ce coachul nu decide nimic. Doar tu decizi. El doar te sprijină să decizi. Nu prin sfaturi sau opinii, ci prin întrebări. Care să te ajute să îți găsești tu răspunsurile. Ele sunt deja în tine, doar că ori ți-e greu să le accepți, ori nu știi cum să le scoți de prin colțuri de minte și suflet.

Un coach profesionist nu dă niciodată sfaturi. La întrebările de mai sus nu răspunde niciodată. Pentru că dacă ar răspunde, nu ar mai fi „oglinda”. Ar fi el. EL, care filtrează realitatea TA prin lentilele LUI. Prin personalitatea și experiența LUI de viață.

O oglindă adevarată nu îți arată ce ai prefera tu să vezi. Nu îți arată pe altcineva. Ce face sau ce gândește altcineva. Te arată doar PE TINE. Exact așa cum ești TU. Chit că îți place sau nu. Pentru că doar văzând și acceptând realitatea, îți vei găsi soluțiile. Soluțiile tale. Autentice. Înspre Binele Tău Suprem.

La fel este și în coaching. Coachul nu îți spune despre ceilalți. Și nici despre tine. Deși, ar putea, pentru că într-o anumită măsură cunoaște câte ceva despre tine și despre alții sau despre tipare, mecanisme, comportamente. Dar este percepția LUI. Și nu are voie să o facă.

Un coach profesionist este Oglinda. Întoarce tot ce spui către tine. Pentru că viața ta este despre tine. Despre cum gândești, simți, spui și faci TU. În raport cu tine însuți și cu realitatea pe care tu o percepi în felul tău. Nu te critică, nu te judecă, nu  își dă cu părerea. Niciodată.

Uite exemple de întrebări ale unui coach la „De ce iubitul/ șeful/ mama/ etc. nu mă apreciază?”:

– Ce anume te face să spui că nu te apreciază? = fapte concrete

– În ce fel resimți această lipsă de apreciere? (sau) Ce sentimente sau emoții îți evocă acest comportament?

– Ce impact are acest comportament în viața ta? = conștientizare

– Ce înveți tu din faptul că această persoană are acest comportament? = în baza Legii Universale a Atracției, această persoană a venit în viața ta pentru ca tu să înveți ceva. Nu de la ea, ci despre tine. Iar în exemplul de față, cu aprecierea din partea celorlalți, „lecția” cea mai frecventă este exact faptul că, de fapt, tu nu te apreciezi pe tine. Dar pot fi și multe alte „lecții”.

– Unde anume în viața ta te comporți și tu așa? = aici apare cu adevărat oglinda. Adică există o Lege Universală a Oglindirii care spune că vedem la ceilalți ceea ce avem și noi. Ceea ce suntem și noi. Altfel, nu am vedea sau nu ar avea impact asupra noastră.

Iar întrebarea aceasta nu urmărește să te simți în vreun fel vinovat și tu. Ci, dimpotrivă, când conștientizezi că și tu faci sau ești așa, chiar dacă mai puțin sau în alte domenii ale vieții tale, atunci dispare judecata. Dispare încărcătura negativă din acea relație. Abia acum, dupa îndepărtarea judecății, poți să începi să găsești soluții pentru a-ți fi bine în relația respectivă.

– Care crezi că este opusul acestui comportament? Cum vei beneficia tu având opusul acestui comportament? Cum vor beneficia ceilalți? = aici se deschide deja drumul către posibilele soluții, începând cu conștientizarea „motivelor” pentru care un comportament opus ar fi util.

Toată această suită de întrebări fac parte dintr-o anumită tehnică de coaching. Doar o parte. Înainte și după… sunt multe altele. Însă este o exemplificare despre o abordare profesionistă a unui coach.

Sau, alte posibile întrebări pe același subiect:

– Care sunt fricile sau temerile care apar pentru tine atunci când te gândești că nu te apreciază?

– Care este partea cea mai dificilă, partea care te sperie legat de acest comportament?

– Ce te deranjează profund în sufletul tău legat de acest comportament?

– Cum îți fură puterea acest comportament?

Exemple pot fi multe. La fel ca și tehnicile de coaching. Important este să reții că atunci când un coach începe să își dea cu părerea sau să îți dea sfaturi… nu ai de-a face cu cine trebuie! Coachingul este despre tine, nu este despre ceilalți si nici nu este despre el, coachul!

Evident, sunt multe abordări de coaching. Așa cum sunt mai multe școli de coaching. Fiecare cu teoria și tehnicile ei. Eu am redat din ceea ce eu am învățat, considerând că înglobează o abordare holistică a ceea ce înseamnă o ființă umană: minte, trup, suflet, spirit.

Ceea ce ne afecteză, ceea ce nu ne iese, ceea ce nu am reușit să obținem încă, deși ne-am dorit… toate acestea au în spate gânduri ale noastre despre noi. Convingeri limitative, cum se spune în coaching. Doar că în spatele acestor convingeri limitative stau niște emotii negative. Adică niște frici sau temeri. Ele și numai ele ne fac să gândim și să acționăm într-un fel anume.

Ori dacă acolo, în profunzimea subconștientului tău, coachul nu te pune să sondezi pentru a descoperi… e ca și când ai tot fora la 10 metri căutând aurul de la 100 de metri 🙁 .

Eu nu cred în coachingul care se rezumă la tipare de gândire. Din experiența mea de viață și din cele studiate, fie ca psiholog, fie ca om pur și simplu, am învățat că ființa umană este complexă și că funcționează intradependent și interdependent. Iar în coaching, a te rezuma la tipare de gândire e ca și cum ai rămâne la o superficialitate extrem de subțire.

Suntem trup, minte, suflet, spirit. Conștient, subconștient si inconștient. Emisferă stângă = logică si emisferă dreaptă = creativitate. Și suntem cu mult mai mult de atât. Iar un tipar de comportament vechi își întinde, în timp, rădăcinile adânc în tot ceea ce ești, faci, gândești și simți. De asta spun că nu e suficient să intervii doar la nivel mental, adică doar pe tiparele de gândire. Mai ales că nu conștientul este cel care ne conduce viața, ci subconștientul.

Deci, dacă vrei să testezi un coach, cere-i părerea. Cere-i sfaturi. Dacă ți le va da, uită-l. Și uită-l și atunci când vorbește despre ceilalți sau despre el. Coachingul este doar despre tine.  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *