Eram la un curs. Companie mare, multinațională, brand de renume. În sală, manageri, oameni cu o vastă experiență profesională și de viață. Vorbeam despre acceptarea de sine și subliniam că, la modul logic și autentic, nu poți să accepți ceva ce nu cunoști. Adică, pentru a te acepta, este nevoie mai întâi să te cunoști. Și cum tot insistam pe această idee, unul dintre participanți mă întreabă cum poți face să te cunoști.
Hmmm, asta este o chestie “de toată viața”. Evident, cu toții știm despre noi. Mai multe sau mai puține. Mai vagi sau mai clare. Dar inevitabil ne și îndoim de unele dintre ele. Și este și asta firesc. Structural, însă, putem spune la orice oră din zi sau din noapte măcar 10 lucruri despre noi, pe care le știm cu certitudine.
Ai făcut vreodată asta? Măcar tu cu tine? Eu am făcut-o și încă o mai fac. Este un exercițiu simplu, despre care am mai scris și pe care-l dau ca “temă” de multe ori în sesiunile individuale de coaching. Exercițiul “EU SUNT”. Iei o coală și scrii EU SUNT. Iei o porție de liniște și de „tu cu tine” și începi să înșiri acolo, pe verticală, toate lucrurile BUNE pe care le știi despre tine. Cu certitudine. Cu autenticitatea de a-ți vorbi ție despre tine.
Când m-am apucat de acest exercițiu, am făcut-o cu teamă, recunosc. Pentru că hârtia acea albă părea imens de mare. Teama era că nu voi avea cu ce să o umplu. Dar, din inerție, am scris mic, totuși 🙂 . Și bine am făcut pentru că am ajuns să constat că și cu scrisul mic și pe mai multe coloane verticale, spațiul unei coli A4 tot a fost insuficient. Nu că aș fi vreun geniu sau vreo wonder-woman. Nu că aș fi vreo narcisică. Ci doar pentru că și eu, ca orice altă ființă umană, sunt complexă.
Și tu ești la fel. Dincolo de acele minim 10 lucruri pe care știi să le spui despre tine la orice oră din zi sau din noapte, ești infinit mai mult. Mai mult și mai bine. Hai să te inspir :). Uite, eu am pus așa:
EU SUNT sinceră, deschisă, transparentă, onestă, intuitivă, caldă, grijulie, atentă, pasională, intensă, curajoasă, iubitoate, inteligentă, emoțională, tandră, energică, tolerantă, iertătoare, calmă, creativă, activă, responsabilă, flexibilă, sociabilă, loială, visătoare, implicată, naturală, evolutivă, generoasă, spontană, empatică, idealistă, optimistă, încrezătoare, veselă, comunicativă, plină de viață etc…
Nu sunt așa în fiecare clipă. Nu sunt așa în orice situație. Nu sunt așa în momente în care poate că ar trebui să fiu. Nu sunt așa constant. Dar sunt așa în adâncul meu. Poate că unii dintre voi, care mă cunoașteți mai mult sau mai puțin, mă percepeți diferit de ceea ce am scris eu. Este firesc. Și asta le explicam și oamenilor din sală. Că fiecare avem lentile. Prin care privim lumea. Lentile colorate diferit. Cu “dioptrii” diferite. Iar aceste lentile sunt personalitatea și experiența de viață a fiecăruia dintre noi. Și indiferent cum ne percep ceilalți, asta nu schimbă ceea ce suntem.
Tu te vezi într-un fel. Ceilalți te percep altfel. Mai mult sau mai puțin diferit. Și toți au dreptate. Și tu și ei. Pentru că purtăm lentile diferite. Iar munca de autocunoaștere nu se termină niciodată. Și înseamnă nu doar să te uiți în tine, ci să-i asculți și pe ceilalți. Să-i asculți, doar. Nu neapărat să-i crezi. Ci să-i asculți și apoi să filtrezi. Prin adevărurile tale. Profunde.
Cândva, o persoană dragă sufletului meu mi-a spus “Dacă te-ai vedea prin ochii mei…!”. Nu am cum să mă văd prin ochii lui. El are lentilele lui. Eu le am pe ale mele. El are dreptatea lui. Eu o am pe-a mea. El are realitatea lui. Eu o am pe-a mea. Și amândoi avem propriul adevăr. Autentic pentru fiecare.
Și exact asta înseamnă acceptarea de sine. Să vezi și să îți fie bine cu ce vezi. Nu neapărat intrând în inerție și in auto-suficiență. Ci abia dupa ce accepți ce ești, poți începe să știi cum vrei să fii și să te îndrepți către acel EU.
Pașii către acceptarea de sine sunt simpli:
– ASCULTĂ-TE. Permanent, atent, conștient. Prezent. Uită-te la tine. Nu critic. Uită-te, pur și simplu. Și strânge informația. Despre tot ce vezi.
– FII ASERTIV TU CU TINE. Dă-ți voie să fii cine ești. Spune “NU” când simți să o faci. Spune “DA” cănd simți să o faci. Asertivitatea înseamnă și respect. Tu față de tine și față de ceilalți. Fără a le încălca drepturile. Dar și fără a-ți încălca drepturile.
– NU-ȚI MAI CERE SCUZE PENTRU CINE EȘTI. Lasă compromisurile. Cere-ți scuze dacă consideri cu adevărat că ai greșit. Pentru comportamentul tău. Dar niciodată pentru ceea ce ești sau pentru cine ești.
– UITĂ DE AUTOCULPABILIZARE. Dacă ceilalți îți spun că ești vinovat, nu înseamnă că și ești. Așa te văd ei prin lentilele lor. Nu-ți mai asuma acuzele lor. Nu mai căuta să crezi că ești vinovat de tot și de toate. Fiecare își ia propriile decizii. 100% conștient. Și tu și ceilalți. Nu ai nici o responsabilitate față de nimeni și nimeni nu are nici o responsabilitate față de tine.
– IARTĂ-TE. Da, poate că nu ai luat întotdeauna cea mai bună decizie. Așa crezi acum. Dar, atunci când ai luat decizia respectivă, era cea mai bună cu toate informațiile pe care le aveai atunci. La câteva secunde doar, deja alte sute sau mii de informații se adunaseră în tine și percepția asupra realității devenise altfel. Nu există decizii greșite.
– CONTINUĂ SĂ TE CUNOȘTI. Nu vei avea zilnic surprize majore. Dar fă-ți lista cu ”EU SUNT” și las-o la vedere. Uită-te din când în când pe ea. Și vezi ce poți să mai adaugi. Uite, mie lista asta îmi folosește deseori. Și în momente în care sunt “pe dos”. E o resursă bună să faci swich-ul. Spre o stare mai bună.
Și aș mai adăuga ceva. Important. DOREȘTE-ȚI MAI MULT ȘI MAI BINE. Cum arată “visul tău cel mai măreț” despre tine? Fă din visul ăsta un obiectiv. Adică dă-i un deadline, fă o strategie și apoi strategia pune-o într-un plan de acțiune. Inițial, cu acțiuni mari, complexe. Apoi cu sub-acțiuni. Adică pași mai mici. Și începe să-i bifezi.
Poate că pare așa, prea rațional și strict. Dar așa trebuie să fie. Ține de emisfera stângă. Adică de logică. Activează-ți și emisfera dreaptă prin creativitatea pe care o pui în felul în care faci toate acțiunile și sub-acțiunile acelea.
Uite, am învățat ceva de curând. Caută cea mai bună soluție la ceva. Și după ce-ai găsit-o și ești convis că este cea mai bună, uită de ea. Și caută alta. Ca să ai de unde alege. Sigur mintea ta va scoate și o altă soluție. Pentru că suntem infinit de creativi. Avem nevoie doar de ceva timp și relaxare ca să reușim să ne activăm creativitatea.
Deci, fii flexibil tu cu tine. Fiecare dintre noi suntem ca niște bucăți de plastilină. Ne putem modela oricând. În orice ne dorim cu adevărat. Trebuie doar să știm cum suntem, să acceptăm că suntem așa acum, în acest moment și să știm cum vrem să fim. Apoi, strategie, plan, acțiune! Și credință!
Credința că se poate. Credința că poți. Că tu poți. Că ai tot ce îți trebuie ca să poți. Că Dumnezeu și Universul îți sunt alături. Întotdeauna. Și îți pun la dispoziție exact ce ai nevoie. Unii îi spun “noroc”. Eu îi spun “atenție la oportunități”. Oricum i-ai spune, important este să crezi.
Și să te focusezi pe acel “EU SUNT” cu lucruri bune despre tine. Știi poveste lui Andrew Carnegie? Un om foarte bogat și deștept. A fost întrebat cum de are în companiile lui peste 40 de milionari. Și a răspuns că nu erau când i-a angajat, ci că alături de el au devenit milionari. Cum? “Eu, când intru în mină, știu că acolo voi găsi aur. Și caut aurul. Nu mă focuses pe steril. Așa fac și cu oamenii. Caut aurul din ei, nu mă uit la steril.”
Exact asta ai de făcut și tu în munca de autocunoaștere și acceptare. Caută și focusează-te pe aurul din tine.
