“În Grecia Antică, Socrate era renumit pentru respectul cu care îşi trata prietenii. Într-o zi, o cunoştinţă l-a întâlnit pe marele filosof şi l-a întrebat:
– Ştii ce-am auzit despre prietenul tău?
– Stai puţin, a replicat Socrate.
– Înainte de a-mi spune ceva, aş dori să facem un test. Se numeşte testul Filtrului Triplu.
– Filtrul Triplu?
– Exact, a continuat Socrate. Înainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu, ar fi o idee bună să stăm un pic şi să filtrăm ceea ce vei spune. Acesta este motivul pentru care îl numesc testul Triplului Filtru.
Primul filtru este Adevărul. Esti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
– Nu, spuse omul. De fapt, doar am auzit despre asta şi…
– În regulă, a spus Socrate.
– Deci nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum hai să încercăm şi al doilea filtru, filtrul Bunătăţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?
– Nu, din contră…
– Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, dar nu eşti sigur că este adevărat. Totuşi poţi să treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul Utilităţii. Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, îmi va fi de folos?
– Nu, nu chiar.
– Bine, a concluzionat Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici folositor, de ce mai trebuie să-mi spui ceva?”
De fiecare dată când emiți un gând, imediat după ce în mintea ta (sau cu gura) ai rostit prima propoziție, aplică testul filtrului triplu. Întreabă-te simplu:
– Este adevărat ceea ce spun?
– Are măcar un dram de bunătate?
– Folosește cuiva? Este util cuiva asta?
Și dacă nu îți iese la fiecare întrebare un „Da” ferm, mai bine renunță. Chiar dacă pe moment îți pare că ai dreptate în ceea ce spui, mai gândește-te. Pentru că dacă aplici acest test simplu și obții vreun „nu”, atunci sigur, mai devreme sau mai târziu, spusele tale vor avea ca efect emoții negative. Frustrări, autocuplabilizări, păreri de rău, poate chiar certuri. Tu cu tine sau tu cu ceilalți.
Uite, un exemplu pentru cei care se enervează și înjură în trafic în ideea ca așa se descarcă (mare tâmpenie! deloc adevărat!):
– Este adevărat? Adică am dreptate să mă enervez și să înjur? Probabil că da – atunci când un alt șofer chiar a greșit. Sau probabil că nu – atunci când tu ești cel care a greșit.
– Au măcar un dram de bunătate enervarea și înjurăturile mele? Da’ de unde? Cum să aibă enervarea și înjurăturile bunătate???
– Folosește cuiva? Este util cuiva asta? Ei, aici vin cu o demitizare: NU! Răspicat! Faptul că înjuri nu este o descărcare! Nu te ajută cu nimic. Dimpotrivă, te încarcă și mai mult. Pentru că vibrația, energia si emoția ta când înjuri este una clar negativă.
Deci, care este sensul să te enervezi și să înjuri în trafic? Nu mai bine îți pui tu o muzică frumoasă si te gandești la lucruri faine? La iubita/iubitul tău, la copil sau copii? La orice îți induce o stare de bine? Vrei să îți fie rău? Preferi încă minciuna cu descărcarea? N-ai decât!
La fel, atunci când vrei să faci ceva și ai o cât de mică urmă de îndoială: aplică testul filtrului triplu. Și fii sincer. Măcar cu tine. Sau și mai mult: fii sincer în fața lui Dumnezeu. Ei, cum îți iese?
Și ca să nu mai spun despre lucrurile acelea „minunate” 🙁 pe care ți le spui tu ție însuți uneori: ”Ce idiot am fost să fac asta!”, „Ce viață de c…!”, „Nu merit cutare…” – ia aplică tu testul. Cum îți iese? Îți mai vine să îți spui de-astea? N-ai decât!
Doar atât reține: tu decizi cât de frumos îți trăiești viața. Cât de mult te bucuri, iubești, zâmbești, cânți, simți, cât de bine îți este. Evenimentele, situațiile pot fi similare pentru noi toți. Și toate sunt neutre până când noi le dăm o anumită semnificație. Adică emitem un gând despre ele. Și gândul determină o emoție.
Iar frumusețea vieții tale o percepi prin emoțiile pe care le ai. Emoții determinate de gânduri. Gânduri care pot fi controlate conștient. Și care la rândul lor determină iar emoții. Aceleași sau altele 🙂 .
Tu decizi. În fiecare secundă. Conștient sau inconștient. Așa cum decizi și cu înjurătura din trafic. Restul sunt doar scuze…
Frumos articol, frumos exemplul lui Socrate, dar cu injuratura din trafic … crede-ma, chiar am nevoie de ea – nu pot sa fiu de piatra cand toti nesimtitii sau cocalarii sau … cun isi zic ei: smecherii, ne trateaza ca pe prosti pe toti cei care ne respectam unii pe ceilalti si asteptam sa ne vina randul. Ca sa nu mai zicem cand tot ei mai si genereaza accidente, dupa care spala putina razand de … ,,fraieri”! Deja e prea mult! Ce sa fac? sunt si eu om, pana la urma, si am si eu limitele mele!