Atunci când ai un chef de ducă, indiferent că este la 10, 100, 1000 de km sau mai mulți, nu este doar pentru că te apucă dorul de vacanță, ci pentru că a venit acel moment în care să te reîntorci într-un loc unde mai ai ceva de rezolvat.
Am întâlnit ideea aceasta de curând. Și-am stat un timp s-o diger. Am călătorit foarte puțin până acum. Dar am realizat că am făcut cea mai importantă călătorie. În februarie 2009 am pornit undeva, către nord-vestul țării ca să o aduc pe Mara în viața mea.
Am chemat-o timp de vreo jumătate de an. Și tot nu venea. Și, fără să realizez (abia de curând am înțeles asta) am plecat să o caut. Nu mai știu exact minutul și ora 🙂 , dar știu exact și ziua și locul unde am găsit-o.
Și am mai realizat ceva. Nu era un loc nou. Era un loc în care mai fusesem.
Nu știu dacă ție ți se întâmplă, dar eu, din copilaria mea, am câteva amintiri foarte clare. Ca și cum le-aș vedea aievea. Și ceva de genul ăsta se întâmplă cu o fotografie făcută cam pe la 5 ani pe care o văd în toate detaliile în mintea mea oricând.
E cu o pajiște verde pe care alergam liberă, cu mâinile desfăcute a îmbrățișare, râzând cu toata față și cu tot sufletul <3 . În urma mea era o fetiță de vârsta mea și ceva mai departe părinții mei.
Și ce crezi? Chiar acela este locul unde am găsit-o pe Mara. Nu a fost o călătorie cu destinație fixă. A fost, așa, la întâmplare. Ehe, de unde atâta întâmplare 🙂 ? Am ajuns acolo, tocmai acolo… pentru că am avut nevoie să regăsesc copila din mine ca să o găsesc pe Mara.
Daca simți să pleci, pleacă. Du-te acolo unde simți să fii. Chiar dacă nu vei înțelege imediat, vei înțelege cândva. Mai devreme sau mai târziu. Oricum, ideea nu este neapărat să înțelegi, ci să o faci. Să te duci acolo unde simți să fii.
Fiecare călătorie a ta, e parte din Marea Călătorie. Prin Viață. În unele locuri te reîntorci pentru că în viața asta sau în altă viață ai lăsat ceva nerezolvat. În altele, te duci să te umpli de ceva. Ca la supermarket când îți pui în coș ce nu mai ai :).
Și mai sunt călătoriile acelea în care pur și simplu te regăsești. Pe tine însuți, pentru a fi un pic mai întreg. Pentru a te pregăti de ceva ce Viața urmează să îți ofere. Așa cum a fost călătoria mea în care am găsit-o pe Mara.
Dacă simți să pleci, pleacă. Lasă-ți sufletul să se regăsească, să se umple, să se îmbogățească, să colinde liber. Și dacă viața asta materială te încorsetează, colindă măcar cu gandul, cu mintea și cu inima ta.
Deschide o fereastră nouă de google și caută locul către care simți să pleci. Uită-te la fotografii. Închide ochii și imaginează-te acolo. Cum ai fi, ce ai face.. și simte.
Știi de ce? Pentru că nimic nu este pur întâmplător. Dacă îți vine un gând de ducă este pentru că trebuie să fii acolo. Sau că nu trebuie să mai fii aici.
Dacă simți să pleci, pleacă. Pleacă din locul ăsta. Pleacă din relația asta. Pleacă de la job-ul ăsta. Închide ochii și du-te. Sau pune-ți trei haine într-un rucsac și pleacă. E timpul să fii acolo. Sau să nu mai fii aici.
Pleacă pentru un timp sau pleacă de tot. Pleacă doar cu gândul sau pleacă cu tine cu tot. În funcție de cum îți permite realitatea vieții tale.
Ia-ți credința în sufletul tău și du-te. Pentru că Dumnezeu te iubește și te trimite acolo unde trebuie să fii ca să-ți fie mai bine <3 .
