Am avut ieri o discutie. Interesanta. Despre cum barbatii sunt mai profunzi cand iubesc, in timp ce femeile sunt mai superficiale. Teorie emisa de un barbat :).
Cateva argumente. Ale lui. Ca femeile isi revin mult mai repede dupa o despartire. Ca femeile vor sa fie puternice. Ca femeile si-au pierdut feminitatea si vor sa fie tratate egal cu barbatii.
De acord cu toate aceste idei, dar nu ca argumente.
Da, femeile isi revin mai repede dupa o despartire. Dar asta nu are nici o legatura cu cat de profunda a fost implicarea sau iubirea.
Cand o relatie se termina, evident ca mai putin sufera persoana care a decis sa puna capat, indiferent ca este femeie sau barbat. Pentru ca daca a decis sa puna capat, inseamna ca deja a inteles ca acea relatie nu mai functiona, nu-i mai facea bine. Suferise deja in timpul relatiei. Si percepe despartirea ca pe un bine. Deci, nu mai sufera. Indiferent ca este barbat sau femeie.
Ca femeile vor sa fie puternice, ca si-au pierdut feminitatea si vor sa fie tratate egal cu barbatii… hmmm… aici sunt multe de spus. Intr-un fel sau altul, privind macrosocial, probabil ca aceasta este realitatea. Doar ca ideea aceasta este asa, oarecum similara cu zicala aceea cum ca “nu exista femei frigide, ci doar barbati nepriceputi” :).
Adica au existat motive intemeiate ca sa se ajunga aici. Asta nu inseamna ca este un lucru bun sau cu care as fi de acord. Ci doar cred ca… s-a ajuns la aceasta realitate pentru ca EGO-ul a inceput sa devina la un momendat mai puternic si mai important decat IUBIREA.
Eu cred, din toate cele traite si vazute pana acum, ca fiecare femeie, oricat de puternica sau de CEO, VP, GM ar fi ea, inca mai are acolo, undeva ascuns adanc in suflet, farama ei de feminitate si sensibilitate. Pe care doar si-a ascuns-o cu o carapace de EGO. Pentru ca a avut nevoie sa demonstreze ceva. Ei sau celorlalti.
Si asta nu o scuza. Ci este doar o explicatie si atat. Si mai am convingerea ca exista undeva, in lume, barbatul care sa poata da deoparte aceasta carapace. Doar ca el nu va aparea in viata ei decat daca ea isi va dori asta. Iar ca ea sa isi doreasca asta, este nevoie ca ea sa se reintoarca spre ea, sa se accepte, sa invete sa se iubeasca si sa se respecte fara a mai simti nevoia de a demonstra ceva. Adica sa isi diminueze EGO-ul.
Si uite cum apare un cerc vicios. Ce pare greu de rupt. Si nu exista o “reteta magica universala” pentru asta. Depinde de foarte multe variabile. Cert este ca fiecare are drumul sau prin viata. Si are lectiile ei de invatat. Ca vor fi in viata asta sau in alta… cine stie?
Asa ca as concluziona in felul urmator: util ar fi sa luam fiecare om asa cum este. Femeie sau barbat. Si daca simtim sa iubim, sa iubim.
Iubirea nu cere voie. Ea vine, pur si simplu. Poti sa o primesti sau poti sa-i inchizi usa. Si este decizia ta pentru care nu trebuie sa dai explicatii nimanui.
Si daca la un momendat vei decide sa inchizi usa pentru ca nu ti-e bine, este iar doar decizia ta. Pentru care nimeni nu are dreptul sa te judece. Ca ai fost implicat(a) sau nu.
