De fiecare data cand esti intr-o relatie in care nu ti-e bine, este pentru ca tu ai cerut-o. Evident, nu ai cerut-o constient – ca doar nu esti atat de masochist cu tine :). Ai cerut-o pentru ca ai gandit ceva despre tine. Si gandul tau s-a dus catre Univers. Si Universul ti-a raspuns.
Fie ca este o relatie cu partenerul tau de viata, fie ca este o relatie cu parintii, cu frati/surori, cu prieteni, colegi sau sefi… accepta: ai cerut relatia aceea si ai primit-o.
Daca nu merge bine, daca nu iti este bine in relatia respectiva, este pentru ca ai ceva de invatat de acolo. Despre tine. Despre tine in intimitatea fiintei tale sau despre tine in relatia cu ceilalti.
Si chiar daca inca pui sub semnul intrebarii sau simti sa ma contrazici, nu e treaba mea. Este doar a ta. Si va veni, in viata aceasta sau in alta, momentul in care si tu sa accepti.
Iar pana atunci… tot treaba ta este. Fie vei continua sa te simti o victima in relatia respectiva, fie vei alege sa te detasezi, tot bine este. Chiar daca tie nu ti-e bine. Atata timp cat ti-o asumi, constient si complet, vei gasi calea de a invata lectia acelei relatii.
Stii teoria celor 3 roluri pe care le tot jucam in orice relatie cu o alta persoana? Aceste 3 roluri sunt: Agresor, Victima si Salvator.
Agresorul este cel care nu neaparat agreseaza fizic sau emotional, ci cel care este Stapan. El decide. El dicteaza regulile. El foloseste puterea.
Victima este „obiectul de studiu” al Stapanului. Adica a Agresorului. Defensiv sau cu o atitudine pasiv-agresiva. Suporta sau se supune Stapanului.
Salvatorul… wow, asta este cel mai interesant rol cu putinta! Mai ales, ca este rolul in care trece foarte usor Victima.
Si asta se intampla asa: Victima este agresata de Agresor. Si cand nu mai rezista, ori se retrage si isi plange de mila (ca orice Victima autentica 🙂 ), ori se transforma in Salvator si incepe sa insire o lista luuunga de scuze pentru comportamentul Agresorului.
Lucrul bun este ca iese din statutul de Victima. Aparent bun lucrul asta :(. Pentru ca, de fapt, nu face altceva decat sa incurajeze si sa intareasca rolul Agresorului.
El primeste suport si scuze. Si invata imediat asta. Si-i place. Asa ca si data viitoare va forta atat de mult rolul sau de Agresor… pana cand Victima ii va da iar confirmarea de care are nevoie: scuzele.
Daca te-ai recunoscut, e bine. Cunosc sentimentul. Are un gust amar. Dar e un prim pas. Ai constientizat.
Acum accepta. Lasa vinovatia deoparte si incercarile de a intelege de ce faci asta. Uite, ca sa nu mai cauti, te lamuresc eu: faci asta pentru ca ti-e frica. De respingere, de refuz, de conflict sau de altele. Si nu ai incredere. Nu te iubesti si nu te respecti pe tine insuti suficient incat sa nu mai tolerezi situatia.
OK, acum ca am lamurit asta, hai sa trecem si la solutii. Primii doi pasi i-ai inteles: recunoaste/constientizeaza si accepta.
Pasul al treilea: ce beneficii iti aduce rolul de Victima? Ce castigi jucandu-l? Dar cel de Salvator – ce castigi jucandu-l?
Iti dau un exemplu: Victima de cele mai multe ori castiga compasiune. Si e cu atat mai puternic acest comportament cu cat obtine compasiunea celorlalti. Te duci si te plangi pe la prieteni, colegi, parinti etc. si ei te compatimesc. Cum te simti atunci? Inteles, acceptat, important.
Deci rolul asta de Victima il pastrezi pentru ca iti hraneste niste nevoi profunde.
Cel de Salvator e si mai interesant. Ce castigi cand il salvezi pe Agresor si salvezi relatia? Wow, pai te simti puternic! Important! Iertator. Tolerant. Si cate si mai cate.
Ei, cam asta este cu rolurile. Chiar daca le constientizezi si intelegi ca nu iti fac bine, iata ca lucrurile nu sunt chiar asa.
Adica, nu ai reusit inca pana astazi sa le schimbi pentru ca ele iti hraneau nevoi si valori importante. Iar acum, ca ai inteles, ia un pix si o coala de hartie si scrie asa: „Cum vad eu acum relatia cu X?” si raspunde-ti.
Care este primul pas pe care simti sa il faci acum in privinta acelei relatii? Dar al doilea? Mai scrie vreo cativa. Si nu-i lasa doar scrisi ca ai pierdut timpul degeaba. Apuca-te de treaba. Adica fa pasii respectivi.
Si iti mai spun ceva. Nu esti intotdeauna Victima sau Salvator. Daca esti sincer cu tine, vei regasi in experienta ta de viata, trecuta sau actuala, situatii in care ai fost sau inca esti si Agresor. Chiar fara voia ta.
Oricum ar fi, aminteste-ti de fiecare data atat: cand esti intr-unul din aceste roluri, nu esti tu cu intreaga ta fiinta, ci este doar EGO-ul tau.
Doar EGO-ul se foloseste de putere. Sau de lipsa ei. In rest, esti o fiinta minunata, creata din Puterea Divina, din iubire. Si esti Iubire.
