“Tine minte: fiecare zi este un miracol. Sa gasesti locul in care se potriveste cheia ta – este un miracol.”
Si tu nu ai doar o cheie. Ai un lant intreg. Uneori mai adaugi una, pe alta o elimini. Dar tot timpul ii cauti fiecarei chei incuietoarea potrivita.
Ai o cheie pentru sufletul cuiva. Ai o cheie pentru visul tau cel mai frumos. Ai o cheie pentru curajul din tine. Ai o cheie pentru implinirea ta ca om. Dar singurele “locuri” pentru care nu ai nevoie niciodata de o cheie sunt Dumnezeu si Iubirea. Acolo usile sunt pentru totdeauna deschise. Ai nevoie doar sa iei cheia sufletului tau, sa-l deschizi si sa-l lasi sa zburde fericit prin “locurile” acelea.
“Oamenii nu sunt ca numerele. Sunt ca literele. Si literele vor sa devina povesti. Iar povestile trebuie spuse, impartasite.”
Asa ca te intreb: ce litera esti tu? Ce litere ai in jurul tau? Ce poveste minunata scrii impreuna cu alte litere?
Te-ai jucat vreodata cu literele facand anagrame? Eu le ador! Asa ca iar te intreb: ce alte sute de povesti minunate ai putea crea anagramand literele din jurul tau?
Uite chiar acum un joc ce mi-a venit pur si simplu: iubirea intotdeuna biruie :). Anagramand liretele din IUBIRE obtii BIRUIE <3. Uneori atat de simple sunt adevarurile profunde.
“In ultimele 2 luni de viata a scris zeci de scrisori catre toti cei pe care-i cunostea sau nu-i cunostea pentru ca a vrut sa le impartaseasca viata lui care a fost despre cate ar fi vrut sa faca si nu le-a facut si cate a facut si nu ar fi vrut sa le faca.”
Replica asta din film m-a facut sa pun cateva minute stop si sa reflectez. Este o perspectiva cum nu se poate mai simpla. Eu obisnuiam sa o folosesc ca intrebare pentru cei/cele care se cufunda prea mult in munca sau se identifica doar cu rolul profesional si lasa pe locul doi viata personala.
Iar intrebarea mea suna asa: “In acea ultima clipa din viata, ce crezi ca te va face sa inchizi ochii cu un zambet senin: amintirea zecilor de rapoarte predate la timp si a orelor state peste program sau privirea plina de iubire a copilului tau fericit ca te-a avut (si) pentru el?”
Ia-ti o coala alba de hartie, imparte-o in doua pe verticala si scrie pe o parte “Ce as fi vrut sa fac si (inca) nu am facut”, iar pe cealalta “Ce am facut si n-as fi vrut sa fac”. Completeaza si lasa lista deschisa. Apoi mai ia o coala de hartie si creeaza-ti din prima coloana “your bucket list”. Pune-le si un “deadline” fiecareia din cele pe care le vei scrie. Si mai pune-le ceva: bucurie. Emotie frumoasa. Vizualizeaza-te facandu-le. Umple-ti sufletul de zambet si, din starea aceea minunata, trimite visele tale catre Univers.
” – Am incercat din raspunteri sa fiu normal, mama!”; “Esti perfect.”
Normalitate? Cine are “drept de veto” sa decida indubitabil ce este aceea normalitate??? Bine, exceptand medicii si psihiatrii, care au parametrii lor… dar care si ei se mai pot insela 🙂
Nu, nimeni nu are acest drept. Pe lumea asta este atata relativitate incat… Uita de normalitate! Lasa balastul intrebarilor de genul “Am luat-o razna?” – daca deja te intrebi, e semn de normalitate 🙂
Fii. Si bucura-te ca esti. Lasa comparatiile. Cu altii sau cu standardele stabilite de altii. Stii ce scrie pe una dintre canile din care imi beau cafeaua? “Be yourself. Don’t try to be normal.”
Stii, era un banc cu Bula care si-a pierdut inelul prin casa. L-a cautat ce l-a cautat, dar nu l-a gasit. Si pentru ca in casa se facuse deja prea intuneric, s-a dus sa-l caute afara, unde inca era lumina.
Cam asta faci si tu. Deci: cauta-te in tine, nu in afara ta. Si mai cauta-te undeva: acolo, in farama de divinitate care esti. Acolo intotdeauna te vei gasi. Si chiar daca nu iti place ce gasesti, vei fi in brate care te accepta asa cum esti <3
“Am cautat. Ceea ce am gasit, nu imi apartinea. Am fost dezamagit. Dar ma bucur sa am dezamagirea, decat sa nu am nimic.”
Inca o replica geniala. Am simtit-o ca un fel de “Orice ar fi, actioneaza. Chiar daca nu iti iese bine, macar stii cum sa o faci data viitoare.”
Sunt oameni (multi, cred) pentru care viata este o curgere. Si ei se lasa asemenea unei frunze pe apa, sa curga incotro ii duce firul apei. Nu vorbesc periorativ. Nu-i judec. Doar ca asa sunt ei.
Totusi, imi asum sa spun ca eu nu vad asta ca fiind viata traita constient si prezent. Abia cand nu te mai vezi si nu mai esti frunza plutind, intelegi ca viata este un “motiv” minunat sa o vrei a fi traita, simtita, gustata, pipaita, adulmecata, colindata, descoperita, re-descoperita, vazuta…
Viata este. Tu esti. Esti perfect. Esti perfect in imperfectiunea ta. Fiecare zi e un miracol. Pentru care ai toate cheile. Si poti scrie povesti minunate cu tine si litere din jurul tau. Povesti care sa fie despre cate ai vrut sa faci si… le-ai facut! Pentru ca ai cautat. Ai cautat acceptand ca nu vei gasi. Dar traind, simtind, gustand, pipaind, adulmecand, colindand, descoperind, re-descoperind, vazand… VIATA.
Minunat articol! Asta a fost si teoria mea din totdeauna, legat de normalitate. Nimeni nu are dreptul sa judece o persoana modul in care aceasta alege sa-si traisca viata. Atat timp cat e ok pentru tine felul in care esti, atat timp cat nu faci altora rau prin ceea ce faci sau prin modul in care alegi sa-ti traiesti viata, e perfect!