Ador diminetile. Ador zilele de luni. Ador inceputurile de luna sau de an. Pentru ca toate sunt inceputuri. Si un inceput, pentru mine personal, inseamna ocazia, sansa de a fi si de a face. Ceva. Orice. Ce imi doresc.
O noua zi, chiar daca nu incepe cum iti doresti, adica poate esti obosit sau n-ai o dispozitie extraordinara, poate deveni ceva unic, minunat. Pentru ca asa esti si tu. Si ai puterea sa o faci asa. Nu ai nevoie ca in viata ta sa se intample vreo catastrofa, accident, trauma pentru ca “sa o iei de la capat”.
Fiecare dimineata inseamna “sa o iei de la capat”. Cu ganduri noi, cu trairi noi, cu experiente noi. Pentru ca si tu esti nou. Nu mai esti cel de ieri. Deja esti o alta varianta a ta. Cu siguranta, una si mai buna. Pentru ca ce a fost ieri, te-a facut sa devii cine esti azi.
Tu iti setezi ziua. Nu ploaia de afara, nebunia din trafic, proiectele cu dead-line depasit, seful care tuna si fulgera, cafeaua care nu e indeajuns de tare sa te trezeasca, locul gol din pat, copilul care l-a luat pe “nu” in brate… si alte scuze similare.
Nu evenimentele si oamenii din viata ta sunt cei care iti determina starea de bine. Ci ceea ce gandesti si simti tu despre evenimente si oameni. Modul in care te raportezi si reactionezi la ceea ce este in exteriorul tau – asta este esenta vietii tale.
Pe toate le treci prin filtrul tau. Sau, asa cum spuneam intr-un alt articol, “lentilele” prin care privesti tu totul, inclusiv pe tine insuti, iti determina starea, sentimentele, gandurile, viata – in totalitatea ei.
Totul este o alegere. A ta si numai a ta. Poti alege sa gandesti si sa actionezi intr-un fel sau altul. Si, de obicei, o faci dupa cum simti. Pentru ca emotia este inaintea gandului.
Emotia, adica trairea, exista asa cum este ea. Doar ca o pui sub lupa mintii si o modelezi. Uneori iti iese. Alteori, nu-ti iese si creeaza o alta emotie: frustrarea. Adica neconcordanta intre ceea ce simti si ceea ce gandesti. Care mai inseamna si lipsa armoniei. Si e si mai acuta atunci cand mai intervine si a treia variabila: actiunea.
Cand intre ceea ce simti, gandesti si faci nu exista armonie, atunci nu are nici cum sa existe fericire. Sau stare de bine. Esti in disonanta tu cu tine. In profunzimea ta de fiinta umana.
Oricat ai cauta definitii complexe ale ne-fericirii, eu iti dau o explicatie scurta si cuprinzatoare: lipsa armoniei dintre ceea ce simti, ceea ce gandesti si ceea ce faci. Atat este de simplu.
Iar cu alte cuvinte, i-as spune lipsa armoniei dintre trupul, mintea, sufletul si spiritual tau. Uite, imagineaza-ti ca in starea asta de dizarmonie esti ca un copac de vreo 50 de metri care are o tulpina la fel de subtire ca si ramurile. Tulpina este inghetata (iarna), ramurile nu au decat vreo cateva frunze ingalbenite (toamna), dar au si muguri de floare (primavara) si fructe coapte (vara). Crezi ca poate rezista? Sau exista? Evident, nu.
Cam asa este si cu tine in dizarmonie. Orice ai face, nu are cum sa iti fie bine pana cand nu le aliniezi, intelegandu-le si acceptandu-le pe toate.
Si astazi, ca este dimineata, ca este o zi de luni, poti sa incepi. Sa o iei de la capat. Si sa pui ceva armonie.
Lasa traficul sa fie cum vrea el. Tu vezi-ti de drum. Si daca te enervezi, iti faci griji, injuri, te certi cu unul si altul, asta va face sa se dea toti la o parte ca sa ajungi tu mai devreme? La destinatie vei ajunge la aceeasi ora, chiar daca zambesti si te gandesti la lucruri frumoase sau injuri si te umpli de nervi, frustrare, furie. Este doar alegerea ta.
Zambetul sau nervii nu scurteaza sau lungesc distantele, la modul propriu. Dar iti scurteaza sau iti lungesc viata. Si stiu ca suna oarecum dramatic, dar s-a demonstrat in fel si chip cat de nociv este stresul si cum iti diminueaza starea de sanatate si inclusiv viata.
Zambeste, OM FRUMOS >3 . Este luni (si poate inca dimineata). Si este ocazia cea mai buna sa incepi. In armonie cu tine, cu cine esti, ce simti si ce faci.
