Stii intrebarea aceea despre “Care sunt cele 3 lucruri pe care le-ai lua cu tine pe o insula pustie”? Eu nu am stiut niciodata sa raspund clar si fara dubiu la o astfel de intrebare. Ma gandeam la tot felul de nimicuri.
Vedeam si prin revistele glossy raspunsuri ale “vedetelor” care ziceau despre multe nimicuri. De genul… telefon – la ce bun daca nu are semnal pe insula pustie, nestiuta de nimeni? Laptop – si mai mare aiureala! La ce bun daca nu ai curent electric? Sau internet 🙂 ? Creme, farduri si alte prostii – la ce bune? Cine te vede pe insula pustie?
Tu ce-ai raspunde la o astfel de intrebare? Poate ca si tie iti suna aiurea o astfel de intrebare. Asa ca m-am gandit sa iti dau o idee. Nu se refera direct la cele 3 lucruri de luat pe insula pustie. Se refera la ceva mult mai profund.
Asta este un exercitiu de auto-descoperire si auto-constientizare pe bune. Cu cateva intrebari inainte, in timpul si dupa exercitiu, se poate numi chiar o mini-sedinta de coaching. Dar, pana una-alta, fa-l ca exercitiu “despre tine”.
Stii scaunelele acelea de la tara de lemn, scunde, cu 3 picioare si sezutul rotund? Imagineaza-ti ca esti un astfel de scaun. Tu, ca persoana. Echilibrul tau, sentimentul de individualitate si libertate ramane neatins doar atunci cand toate cele 3 picioare sunt stabile. Cand unul lipseste sau se clatina rau… cam la fel este si cu starea ta de bine.
Acum deseneaza scaunul acela. Scrie “EU” pe sezutul lui. Si ia-ti timp sa raspunzi la intrebarea aceasta: “Care sunt acele 3 aspecte, calitati sau caracteristici ale mele care imi dau sentimentul de bine, de fericire, de echilibru interior?”
Am sa iti fac o confesiune. Pentru ca si eu mi-am facut acest exercitiu in urma cu multi ani, cand am inceput sa ma caut pe mine. Acum ceva timp am reluat exercitiul, cu maturitate si echilibru, privind adanc in sufletul, mintea si spiritul meu. Si mi-am numit cele 3 picioare asa: „MARA”, „IUBIREA”, “DUMNEZEU”.
Apoi mi le-am definit pe fiecare. Fa-o si tu.
Eu, sub „MARA” am pus: iubire neconditionata, daruire, respect, incredere, libertate, zambet, veselie, joaca, magie, povesti…ehe, si as mai scrie multe, multe aici 🙂
Sub “IUBIRE” am pus: pasiune, daruire, incredere, libertate, apreciere, respect, oameni, profesie, EU.
Sub “DUMNEZEU” am pus… tot. Tot ce sunt si tot ce iubesc. Pentru ca acest „tot” este in grija Lui iubitoare. Iar daca ar fi sa pun totusi concret un cuvant, acesta este recunostinta.
Asta este ceea ce conteaza. Ce ai pus pe cele 3 picioare. Atat. Restul… doar ai impresia ca iti trebuie. Evident, nu iti strica daca le ai. Dar, daca ar fi sa nu le ai, tot ti-ar fi bine.
Stii, e ca atunci cand te duci la supermarket si tot pui in cos diverse… ca sunt pe raft, bine marketate, sau ai vazut reclama, sau esti pur si simplu curios, sau iti permiti si “de ce nu?”, sau cine stie ce alte motive te mai conduc sa o faci. Cand, de fapt, tine minte asta: ceea ce nu iti trebuie neaparat, necesar, vital, sunt doar “surogate de fericire”. Cumperi cu bani din supermarket ceea ce tu nu iti poti oferi tie.
Si de cele mai multe ori, nu poti sa ti le oferi nu din cauza ca sunt prea “scumpe” sau prea grele, ci pentru ca nu stii ce iti trebuie. Necesar, vital. Pentru ca inca nu te-ai descoperit acolo, in chintesenta ta de OM unic, irepetabil, minunat!
Fa exercitiul scaunului cu 3 picioare. In liniste, in tine, profund. De atat ai nevoie pe o insula pustie.
Mie, astazi, imi este foarte clar. Nu am nevoie de 3 lucruri. Am nevoie doar de 2: mi-as lua dragostea de mana si copilul (pe Dumnezeu, oricum, il am in suflet). Atat. Restul le facem impreuna. Si sigur vor fi mult mai multe de 3.
