Nu ȋncepe imediat o relație serioasa cu cel cu care ți-ai ȋnșelat prietenul/partenerul/soțul. Sau, chiar dacă ȋncepi, nu ȋți face prea multe speranțe că va duce acolo unde vrei tu.
Poate că ți se va părea ciudată această sugestie. Pentru că te-ai ȋndrăgostit, este așa și pe dincolo, ai găsit cu el ceea ce nu aveai ȋn relația cu prietenul/partenerul/soțul tau. Corect. Doar că… nu va ține. sau va ține doar ȋn cazuri cu totul izolate – pe principiul “excepția confirmă regula”.
Deci: am 2 argumente majore pentru tine ca să nu faci asta. Un argument, cel mai important, ține de tine. Cel de-al doilea ține de el sau de amnadoi.
- Argumentul pentru tine
Mai ții minte poveștile din copilarie? Cele cu Făt-Frumos și Ileana Cosȃnzeana? Cum ajungea Făt- Frumos să o cucerescă sau să se căsătoreasca cu Ileana Cosȃnzeana? Trecȃnd prin tot felul de ȋncercări. De cele mai multe ori, Ileana Cosȃnzeana era ținută ȋnchisă ȋn turnul ȋnalt de către Zmeu. Şi Făt-Frumos se lupta cu Zmeul, ȋl răpunea și o elibera pe Ileana Cosȃnzeana, apoi făceau o nuntă mare și trăiau fericiți pȃnă la adȃnci bătrȃneți.
Crezi că la vȃrsta poveștilor ai fi ȋnteles ce ȋnseamnă ȋn viața reală acest “au trăit fericiți pȃnă la adȃnci bătrȃneți”? Acum, la vȃrsta adultă, știi. Probabil că deja ai trăit minim o expriență ȋn care ai sperat, ai visat, ai crezut, ai luptat pentru acest “au trăit fericiți pȃnă la adȃnci bătrȃneți”. Deci știi că… nu prea e așa de ușor, ca ȋn poveștile din copilarie.
Şi acum argumentul: cel cu care ȋți ȋnșeli prietenul/partenerul/soțul nu este altul decȃt “Făt-Frumosul” din povești. El pare că ȋți oferă tot ce nu ai ȋn relația cu prietenul/partenerul/soțul, adică cu “Zmeul”. Spun “pare că” pentru că aceasta este realitatea.
Atunci cȃnd esti ȋntr-o relație care nu mai merge ȋnseamnă că ai anumite nevoi, vise, dorințe care nu ȋți sunt ȋndeplinite. Ești pe minus. Nu ȋți este bine. Ca atunci cȃnd ȋți este sete: ai face orice pentru o picătura de apă.
Şi apare picătura de apă. Şi pare cea mai gustoasă și mai bună apă! Doar că… este doar apă! Nimic special. Si după ce ți-ai stins setea, parcă ți se face foame. Sau somn.
“Făt-Frumosul” cu care ȋți ȋnșeli prietenul/partenerul/soțul este doar picatura de apă. El ȋți satisface acele nevoi nehrănite de relația respectivă. Vine pe un minus al tău. Şi te aduce pe zero sau pe plus. Dar tu nu ești doar acele nevoi. Ești cu mult mai mult.
O relație sănătoasă ȋncepe atunci cȃnd tu ești pe zero ca și nevoi nesatisfăcute. Adică atunci cȃnd tu ești un ȋntreg. Fără părți lipsă și fără minusuri. Pentru că cea mai mare aberație este aceasta: “tu și el sunteți 2 jumătăți care vă completați”.
Nu! Nu sunteți două jumătăți. Sunteți 2 ȋntreguri. Care se armonizează ȋmpreună. Care ȋși dau voie să fie ȋntreguri și se respectă ca ȋntreguri. Nu se agață și nu devin dependenți unul de altul… că altfel n-ar mai fi ȋntregul 🙁 !
Nu vă completetați. Nu e nimic de completat. Nu e ca și cum tu ai doar mȃna stȃngă și ȋl alegi pe el pentru că are doar mȃna dreaptă și amȃndoi faceți un corp ȋntreg. Amȃndoi aveți ambele mȃini, vi le dați și mergeți ȋmpreună compleți.
Cȃnd ȋți ȋnșeli prietenul/partenerul/soțul cu un altul, tu ai doar o mȃna, adică nevoi nesatisfăcute: de afecțiune, de apreciere, de respect, de ȋncredere, de recunoaștere, de siguranță sau altele. Îl alegi pe un altul care are cealaltă mȃna. Adică ȋți satisface unele sau majoritatea din nevoile tale pe minus. Şi cȃnd ai ajuns pe zero sau pe plus cu aceste nevoi, abia atunci ești TU, ȋntregul. Abia atunci știi care ȋți sunt adevăratele nevoie pe care le vrei satisfăcute de o relație.
Așa că: rupe relația cu cel pe care simți să-l ȋnșeli, apoi stai un timp și fă astfel ȋncȃt să ajungi pe zero. Abia atunci poți ȋncepe să-ți cauți ȋntregul cu care te armonizezi și poți spera la “au trăit fericiți pȃnă la adȃnci bătrȃneți”.
- Argumentul pentru el sau pentru amȃndoi
Este foarte simplu: ȋncrederea. Şi zic că este un argument mai mult pentru el fiindcă tu ești cea care ȋnșeală. Sau poate că și el este ȋntr-o relație nefuncțională și ȋnșeală și el. Oricum ar fi, nu porniți de la ȋncredere. Chiar dacă pare altfel.
Undeva, ȋn subconștientul tău și al lui va fi această presupoziție constantă: trădarea ȋncrederii unui om. Nu este o chestie pe care să o conștientizezi imediat. Dar, mai devreme sau mai tȃrziu, va ieși la iveală.
Din partea ta: dacă ai ȋnșelat, va ramȃne undeva ȋn subconștientul tău sentimentul de vinovăție. Din partea lui: dacă pe un altul l-a ȋnșelat, de ce nu ar face-o și cu mine?
Deci, ȋn astfel de situații, dacă vrei să funcționeze, porniți de la constuirea ȋncrederii. Este cel mai important aspect.
Şi după aceste argumente, hai să ȋți dau și rezolvarea. O relație serioasă cu cel cu care ți-ai ȋnșelat prietenul/partenerul/soțul are șanse să funcționeze abia după ce ai ajuns tu pe zero. Abia cȃnd ești tu un ȋntreg.
Nu te căsători și nu ȋți face planuri de “au trăit fericiți pȃnă la adȃnci bătrȃneți” mai devreme de minim 6 luni de viață ȋmpreună, 24/24.
Evident, nu cunoști un om pe de-a-ntregul o viață ȋntreagă. Așa cum nici pe tine nu te poți cunoaște 100%. Pentru că totul este ȋn schimbare. Şi schimbările se petrec cu o viteză amețitoare, ca și ritmul vieții tale.
Dar măcar dă-ți șansa să-l cunoști. Şi nu să-l vezi doar ca pe mȃna lipsă ție. Nu ești doar trup. Ești minte, trup, suflet, spirit. Trupul ȋți este limitat. Restul din tot ce ești tu sunt infinite. Iar infinitul nu are nevoie de completări. Are nevoie de armonie.
Ai grijă de sufletul tău, OM FRUMOS <3. Trăiește și iubește ÎNTREG.
