Te grabesti, te grabesti, te grabesti. Tot timpul te grabesti de parca viata ar fi o continua fuga catre „ceva”.
Cand erai copil, te grabeai sa fii „om mare”, fascinat fiind de puterea si libertatea adultilor, parca infinita si total contrara limitarilor si regulilor pe care ei, oamenii mari, ti le impuneau tie („nu ai voie sa…”, „nu trebuie sa…”, „nu e frumos sa…” si multe altele).
Apoi, ai mai crescut un pic si te-ai grabit sa experimentezi independenta si nebunia adolescentei, cu gandul la momentul in care nu vei mai avea „ora de ajuns acasa”, nu va mai trebui sa ceri voie de „iesit afara” sau „in oras”.
Si iar ai mai crescut putin si te-ai grabit sa intalnesti prima iubire, prima experienta sexuala, prima vacanta la mare cu prietenii, departe de parinti … si multe alte „prime experiente”. Si ele au venit si au trecut la fel de repede pe cat de mult le-ai grabit tu, intr-un raport direct proportional intre bucuria cu care le asteptai si dezamagirea ca au trecut.
Si iar te-ai grabit sa traiesti „viata de student” cu gandul la zilele de libertate care vor urma… fara examene si sesiuni, dar cu salariu si nopti petrecute oriunde numai in camera de camin nu, printre carti, cursuri xeroxate si „fituici” (sau „copiute”).
Si uite ca toate acestea deja au trecut si astazi experimentezi acea libertate si putere a „oamenilor mari”. Putere… care parca nu este chiar atat de dulce, feerica si permisiva pe cat ti-o doreai.
Esti deja un „om mare” care sta inchis in birou 10 ore si peste :(, care isi ia de lucru acasa, care isi petrece concediul fragmentat in 3-4 serii de cateva zile, care se bucura de mini-vacanta de Paste sau Craciun asa cum se bucura de vacanta de vara din copilarie.
Si mai esti acel „om mare” cu liste de „to do” chiar si in week-end, cu targete si strategii… uneori nu doar de business, ci si de viata, care isi planifica si isi tot re-planifica zilele, lunile, anii (ma exaspereaza intrebarea aceea cu „Unde te vezi peste 5 ani?” pe care se tot incapataneaza recruterii sa o adreseze 🙁 !).
Esti deja acel „om mare” care traieste oriunde numai nu in prezent. Traieste intr-un permanent „maine”, ca si cand „azi” nu ar exista. Sau care traieste intr-un „azi” in care se tot intreaba despre „ieri” si despre „maine”, grabindu-se doar sa il transforme pe „maine” in „ieri”, ca si cand „azi” ar fi asemenea unui moment total nesemnificativ.
Te grabesti, te grabesti, te grabesti… si-n graba ta uiti cu totul ca AZI este singura realitate relevanta. Ca AZI este tot ce conteaza. Ca IERI deja a trecut si atat! Nu mai poti schimba nimic din „ieri”. Tot ce poti face este sa-l accepti pe „ieri” asa cum a fost, sa inveti “lectia” lui si sa nu-l mai repeti daca nu ti-a adus zambet, fericire, multumire, iubire.
Si tot grabindu-te, singura ta preocupare devine MAINE. Un „maine” care nici macar nu stii, nu ai nici o garantie ca va veni. Dar il iei ca pe singura ta ratiune si realitate.
Si, da, e bine sa visezi, sa-l construiesti de astazi pe „maine”, dar cand singura ta ratiune in viata este „maine”… cand uiti sa te bucuri de „azi”, ingrijorat fiind pentru „maine”… cand viata ta de astazi nu devine decat o permanenta lupta pentru maine, atunci… exact asa va fi si maine! Tot ce astazi traiesti cu gandul la maine, devine realitatea de maine. Daca astazi esti ingrijorat, maine va purta amprenta zilei de astazi. Si atat.
Poate ca rezonezi chiar acum cu tot ce spun eu si poate ca deja iti cauti scuze: ca „viata e grea”, ca „maine ai de platit facturi”, ca „maine copilul are nevoie de pampersi sau caiete sau adidasi”… si nu te acuz cu nimic. Nu mi-as permite-o, iar, pe de alta parte, nici nu imi place sa o fac pentru ca nu este in rand cu valorile mele personale. Dar ti-o arat numai. Atat. Si nu am nici o asteptare sa o crezi.
Cand vei fi pregatit, stiu ca o vei face. Poate deja ai facut-o. Sau poate ca „maine” o vei face. Sau poate intr-o alta viata. Nu stiu si nu asta conteaza. Dar daca rezonezi si simti ca este vorba putin si despre tine… iti poti opri oricand graba spre „maine”. Doar un lucru ai de facut: iubeste!
Iubirea este singura capabila sa te focuseze pe „azi”. Pentru ca iubirea este sentiment intens trait, simtit… azi, acum si aici. Si nu ma refer doar la iubirea romantica ori pasionala. Ma refer la orice iubire.
Iubeste ceea ce faci. Sau permite-ti sa faci ceea ce iubesti. Iubeste oamenii de langa tine: copii, parinti, prieteni, colegi si pe oricine te face sa simti asta. Iubeste natura sau animalele. Iubeste-l pe Dumnezeu. Iubeste-te pe tine. Iubeste… orice iti vine sa iubesti.
Iubeste viata, asa cum este ea, cu bune si rele. Iubeste si accepta iubirea ca pe o a doua ta natura. Iubeste si traieste azi. Asta este singura realitate.
