Travaliu. Cordonul ombilical al dependentei de ceilalti.

Recunosc: o buna bucata din viata mea am fost dependenta de ceilalti. De unul sau mai multi. Si ma minteam mereu (sau traiam cu impresia foarte bine inradacinata in mintea mea) ca este mai comod asa. In aparenta, chiar era comod 🙂

In realitate, insa, era doar o fuga de responsabilitate si de asumare. Adica un tipar de comportament din copilarie, repetat iar si iar (dar asta am aflat-o ceva mai tarziu).

Ma tot ascundeam dupa aceasta comoditate… spunandu-mi ca mi-e bine. Dar nu-mi era. Pentru ca, de fapt, simteam ca ma mint si ca propriul meu neadevar ma facea prizoniera. Adica imi fura libertatea. Libertatea de a fi eu si mai ales de a-mi asuma acest „a fi eu”. Si nu a fost deloc simplu sa ma gandesc la cum ar fi… „altfel”?

Pana-ntr-o zi cand am descoperit un „altfel” care imi placea. Un „altfel” care insemna „sunt cine vreau” si „fac ce vreau” si „imi dau voie sa simt 100%”… si multe altele.

Doar ca toate acestea mai veneau cu ceva „la pachet”. Cu mult curaj si multa asumare. Despre care credeam ca nu le am (!?). Hmmm, ce eroare! Le aveam. Din plin. Doar ca erau ascunse in spatele comoditatii si a neadevarului meu: dependenta de ceilalti.

Drumul nu a fost deloc simplu. Dar a fost minunat sa ajung la „a fi eu” si mai ales la a sti si cine este acest „eu”. Macar in linii mari. Pentru ca, de fapt, ma redescopar permanent. De fapt, ma redefinesc permanent. Unii ar numi asta adaptare. La realitate. Eu prefer sa-i spun redefinire si redescoperire. Mi se pare mai aproape de adevarul pe care il simt, nu doar il gandesc.

Ei, si acum… cu ce rost acest lung sir de confidente? Pentru ca stiu ca se poate. Din experienta mea. Pentru ca fara dovezi, nu poti sustine asa ceva. Si mai stiu ca nu sunt singura.

Este in natura ta. Doar ca, asemeni povestii elefantului, te-ai obisnuit sa crezi altceva. Stii povestea elefantului?

Cand este inca micut si inca neputincios, puiutul de elefant este legat cu o funie de trunchiul unui copac. Si el invata ca atunci cand este legat nu poate face nimic (nu se poate elibera). Doar ca elefantul creste si ajunge adult, puternic. Si ar putea sa scoata din radacini copacul cu o singura miscare. Doar ca el sta inca legat cu funia aceea (acum foarte subtire, comparativ cu forta lui) convins fiind ca nu poate scapa din legatura. Pentru ca asa a invatat inca de mic. A crescut cu convingerea aceasta.

La fel si tu, adultul, ai tendinta sa ramai „prizonierul” tiparelor de comportament invatate in copilarie, ca si cand nu ai putea face altfel. Dar si fara a incerca macar, convins fiind ca aceasta este realitatea.

Iar dependenta de ceilalti este un astfel de comportament, invatat inca din primele ore de viata. Sau chiar inainte de a te naste. Copilul – fat este dependent de mama lui, de corpul care il gazduieste si care-i ofera toate conditiile vitale fara ca el sa fie nevoit sa ceara ceva.

Si vine vremea cand paraseste aceste mediu perfect, iar apoi il cauta toata viata! Si este dependent de mama, de tata, de mediul in care creste, de educatie, de scoala, iar cand ajunge aproape adult sau chiar adult… cauta dependenta in relatiile intime. Si fara sa stie, se trezeste prizonierul celuilalt.

Si nu vorbesc „din carti” si nici „din filme”. Vorbesc din experiente. Ale mele si ale altora. Unele povestite chiar la evenimentele mele de CONVERSATII AUTENTICE, atunci cand tema a fost “RELATIILE TOXICE”.

Pentru ca dincolo de toate, cea mai toxica relatie pe care o putem dezvolta este relatia de dependenta fata de celalalt. Si zic ca este cea mai toxica pentru ca este atat de puternica si de comoda 🙁 ! Exact asemeni unui cordon ombilical. Iar fara un travaliu greu si dureros, este imposibil de rupt!

Dependenta de ceilalti inseamna a fi prizonier.

A renunta la libertatea de a fi tu insuti. Inseamna a te raporta la oricine altcineva decat la tine insuti.

Inseamna a trai prin ei si pentru ei. Nu pentru tine. Iti doresti asta? Chiar ti-o doresti??? Pana cand mai poti sa o duci???