„Sa fac X? Sa fac Y? Sa o fac asa? Sau altfel? Sau … mai bine nu! Prima varianta era mai buna! Da, dar daca …?”
Decizii, decizii, decizii. Viata ta este un lung sir de decizii. Esti bombardat tot timpul de mii de stimuli si, vrand-nevrand, trebuie sa decizi. Chiar viata ta, individuala, in sine, este o continua decizie.
Cu ce ma imbrac astazi? Ce-i dau copilului sa manance? Cum ii spun sefei ca nu stau astazi peste program? Cum sa ma comport cu noul coleg? Si tot asa, una dupa alta, situatii peste situatii tot vin, uneori de-a valma, in viata ta si permanent trebuie sa iei cate o decizie.
Pentru unele este simplu si usor, pentru altele ti-ai facut scheme cognitive si te ajuti de ele sa decizi, pentru unele dai cu banul, pentru altele te simti de-a dreptul blocat, mai ales cand ai de-a face cu o decizie importanta etc.
Si pana la urma… care-i treaba cu deciziile acestea? Uite, gandeste-te acum: asa, orientativ, cam cate decizii ai luat deja astazi? Ti se pare o cifra mica? Mare? Ce importanta are pentru tine?
Ti-ai dat un raspuns pentru intrebarile de mai sus? OK, sa mergem mai departe. Tot orientativ, cam cate din deciile pe care le-ai luat crezi ca se incadreaza la „Da, am luat o decizie foarte buna!” si cate la „Proasta decizie! Cum am putut sa fac asta?”.
Ei, bine, acestea sunt doar extremele. Intre ele pot fi multe alte variante. Sa le zicem asa, normale. Extremele, insa, sunt cele care conteaza. Pentru ca, in primul caz, esti fericit si multumit, te simti bine si iti asumi decizia luata. In al doilea caz, insa… ei, aici este „buba”.
Uite, eu nu te cunosc, nu stiu cine esti, dar stiu care este cea mai proasta decizie pe care ai luat-o. Ei, nu sunt vreo clarvazatoare si n-am sa te aburesc dand in bobi sau citind in zat de cafea. Si totusi stiu. Pentru ca una singura este cea mai proasta decizie: cea pe care o regreti. Si nu ma refer la faptul ca regreti urmarile ei, adica ceea ce s-a intamplat sau nu s-a intamplat, ci ma refer la faptul ca tu o regreti.
Hai sa iti spun de ce: tu zici ca „X” decizie nu a fost inspirata. Sau poate iti spui ceva de genul „a fost cea mai proasta decizie pe care puteam sa o iau”. Ia reciteste aceasta ultima fraza. La ce timp sunt verbele din ea? La trecut. Si tu cand faci aceasta afirmatie? Astazi, in prezent. Deci, unde traiesti? In trecut sau in prezent???
Atunci cand regreti ceva, orice, tu nu mai esti in prezent. Esti in trecut. Acolo traiesti. Intr-un trecut pe care, oricum, nu-l mai poti schimba. Un trecut care deja te-a schimbat. Evident, nu structural, dar sigur, intr-un fel sau altul, te-a facut sa fii cine si ce esti astazi.
Neacceptand acest trecut prin deciziile si actiunile pe care le-ai facut, de fapt nu te accepti pe tine, cel de astazi. De aceea iti spun si iti subliniez cu o fermitate indubitabila: cea mai proasta decizie este cea pe care o regreti. Si iar accentuez: nu este proasta prin faptul ca a avut „X” sau „Y” urmari, ci doar pentru ca o regreti.
Sau hai sa punem si altfel problema. Cine a luat aceasta decizie? TU. Cum ai luat aceasta decizie? Crezand ca este cea mai buna alegere. Ok, si iata ca nu a fost. Asa si??? De ce ai regreta-o? Asa ai gandit TU, la acel moment din viata ta. Ca astazi ai mai descoperit ceva sau ca astazi gandesti altfel… sau ca astazi vezi altfel lucrurile… e total irelevant pentru a forta o comparatie cu acel moment din trecut.
Atunci cand ai luat decizia erai un alt om. Nu diferit structural, dar diferit din anumite puncte de vedere de cine esti acum, in chiar acest moment. Si nu conteaza ca au trecut abia cateva ore, zile, luni sau au trecut ani de la acel moment. Conteaza doar atat: e trecut. Un trecut pe care doar tu decizi daca vrei sa-l accepti sau nu. Nimeni nu te poate face sa-l accepti. Este doar decizia ta.
Si, de data aceasta iti garantez, iarasi indubitabil: daca iti vei accepta trecutul si nu-ti vei mai regreta deciziile si actiunile … nu vei regreta niciodata aceasta decizie :). Accepti provocarea???
“Vad reluari cu ce-ar fi, si ce bine-ar fi fost, si ce bine ma scoteam dar pacat ca am fost prost”-cam asa mi-am petrecut mult timp din viata si..este posibil sa-mi mai petrec.. Vorbind in perfecta cunostinta de cauza pot spune ca regretul nu aduce nimic bun.
Poate ca este normal sa simti pareri de rau cu privire la anumite decizii, la anumite persoane pe care le-ai ranit insa regretul nu le aduce nici inapoi, nici nu repara greseala ci te tine pe loc.
Am vazut o replica care mi-a ramas in minte..citez din memorie, deci posibil inexact, dar fara sa denaturez sensul: Uneori se intampla sa fac greseli, sa nu am dreptate iar acele greseli sa ma coste dar ma culc linistit seara deoarece stiu ca, pana la urma, am facut ce-am considerat ca-i mai bun in acel moment.
Atunci cand, in prezent, te gandesti bine la ce faci si faci fix ce-ti doresti n-ai de ce sa simti regrete..si pentru a scapa de altele este necesar sa faci intotdeauna ceea ce simti ca este mai bine pentru tine..Indiferent de ce anume iese de aici ai fost cu, cu greseala ta ..cu viata ta. Este greu de realizat insa merita incercat
Si..am scris un comentariu atat de lung incat cred ca am sa-l transform intr-un articol pe blog, felicitari mie.
Aceste sfaturi sau indrumari mau frapat…am ramas uimita….as dori ca sa ma cunosc mult mai bine cu dumneavoastra si sa comunic