Tot timpul vin lucruri catre tine. Oameni, stari, senzatii, actiuni… unele peste altele, amestecate, haotice si te tot pun la treaba. Unele dau buzna, pe altele le cauti chiar tu. Si uite asa mai trece inca si inca si inca o zi.
Zi-mi ca nu simti si tu asta. Azi: 12 august. Citeam ieri o postare pe facebook despre cum ca ar trebui deja sa ne gandim unde facem revelionul. Citeam asta si transpiram. La propriu. Nu ca m-ar fi tulburat vreun gand profund, ci de cald! Si imi imaginam nametii din decembrie, aglomeratia din magazine, surdine de “Jingle bells” si “Last Christmas”. Si transpiram. Imbracata extrem de sumar (ca prin casa).
Apoi, m-am gandit cat timp a trecut de la ultimul eveniment important din viata mea. Nu mi s-a parut a fi mult. Desi eu il resimt cu totul altfel.
Cam asa sta treaba cu viata mea. Cam la fel sta treaba si cu viata ta. Curge. Intr-o singura directie. Permanent. Unele evenimente ti se par scurte, altele lungi. Stiu: nu iti spun nimic nou. Stii si tu asta. Si cred ca stii si de ce: pentru ca ceea ce este placut ti se pare putin (uite, cum este acum cu vacanta/concediul), iar ceea ce este neplacut ti se pare lung.
Noutatea este ca, de fapt, n-ar trebui sa fie in nici un fel. Nici lung si nici scurt. Ci doar sa fie. Sa fie trait autentic, prezent si constient.
Pentru ca atunci cand iti traiesti viata asa, autentic, prezent si constient, nimic nu mai are o durata prea nu-stiu-cum. Este atata cata este. Iar tu esti acolo, ancorat DOAR in PREZENTUL a ceea ce traiesti.
Argumente:
– cand ceva ti se pare prea scurt este pentru ca NU esti in prezent, ci in viitor. Te gandesti cat de frumos este, cat de bine te simti si cat de curand se va termina. Si gandul acesta este cel care determina starea ta. Nicidecum placuta. Pentru ca nu ai cum sa te simti bine stiind ca binele acela se va termina.
– cand ceva ti se pare prea lung, este tot pentru ca NU esti in prezent, ci in trecut si/sau in viitor. Te gandesti doar la cat de aiurea/naspa/neplacut te simti si… aici sunt doua variante: ori te gandesti cat de bine era inainte sa se fi intamplat asta (esti in trecut), ori te intrebi iar si iar cand se va termina asta (esti in viitor). Si emotia iarasi nu este una pozitiva si constructiva, ci nu faci nimic altceva decat sa iti accentuezi starea de ne-bine.
Cand te opresti sa fii in trecut sau in viitor, lucrurile se schimba. Cum poti sa faci asta?
Solutii:
– accepta ca lucrurile acelea se intampla. Aici si acum. Focuseaza-te pe ele. Simte-le cu toata fiinta, indiferent cat de placute sau neplacute sunt. Lasa-le sa fie, pur si simplu. Simte bucuria asa cum si cata este. Simte tristetea sau durerea asa cum si cata este. Sunt emotii firesti. Sunt parte din viata. Oricat le-ai mai vrea sau oricat le-ai ocoli, cata vreme inca mai traiesti, o sa mai ai parte de ele.
– stii ca nimic nu este vesnic (in afara lui Dumnezeu si a iubirii). Fie ca este ceva care iti place, fie ca este ceva care nu iti place, oricum acel “ceva” se va termina. Mai devreme sau mai tarziu. Uneori poti interveni sa modifici durata. Fa-o. Alteori nu ai cum sa intervii, asa ca nu are nici un sens (adica este ilogic!) sa te mai si stresezi ca este asa :(!
– nu te mai judeca. Mai ales atunci cand ceea ce traiesti nu este ceva pozitiv. Nu esti tu “buricul pamantului”. Nu doar tu ai parte de chestiile acelea naspa. Cu totii avem. Si este firesc asa. Si nu te judeca nici pentru cele frumoase, pozitive. Nu te gandi daca le meriti sau cate vor mai fi. Lasa-le sa fie si gata.
Si mai sunt multe solutii. Cauta-le. Iti trebuie doar un pic de efort. Investeste timpul in a-ti fi mai bine, nu-l pierde cu lamentari si victimizari despre cat de rau iti este.
Viata ta este doar in mainile tale. Restul sunt scuze. Cu totii traim in aceeasi tara, in aceleasi timpuri, avem aceleasi doua maini, doua picioare si un cap. Unii zambim si ne bucuram de viata. Altii ne plangem, ne victimizam sau injuram. Cine are dreptate? Cu totii avem. Fiecare in parte. Fiindca FIECARE ISI TRAIESTE DOAR PROPRIA VIATA.
TU alegi daca vezi si petalele trandafirului sau numai spinii lui.
Frumos si realist spus, de cele mai multe ori faptul ca trece timpul devine o povara pentru cei care nu stiu sa se bucure de prezent.E destul de greu sa invatam lectia ca azi insemna azi, maine inseamna maine si ieri deja a fost.In tumultul vietii de azi mereu traim cu senzatia de “maine” va fi mai bine sau “ieri” s-a intamplat asta si ne influienteaza tot anul.Am invatat sa ma bucur de azi si asta e cea mai mare realizare a mea.Eu cred ca timpul nu conteaza in fapt decat pentru cei care traiesc material, sa agoniseasca,sa aiba,sa posede.