Sunt trei cuvinte fara de care viata ta ar fi altfel. Si TU ai fi altfel. IMPERFECT in continuare, dar LIBER si FERICIT.
Cele trei cuvinte pe care sa ti le scoti din vocabular sunt: TREBUIE, INCERC si MERIT.
Astazi, o sa povestesc doar despre “TREBUIE”.
NU, in viata NU TREBUIE nimic. “Trebuie” inseamna o conditionare. O impunere. Din afara, de cele mai multe ori. Bazata pe reguli, norme, prejudecati… ca “asa e bine”, “ca asa e frumos”, “ca asa cere societatea”, “ca asa zice lumea” etc.
Nu, nu zic sa traiesti haotic. Fara reguli, fara norme sau etica. Doar sa nu ti le impui, atat spun. Adica sa le dai sens. Sa ti le explici, sa vezi cu adevarat sensul si rostul lor.
De cate ori te surprinzi spunand un “trebuie sa…” opreste-te. Si intreaba-te de ce este “trebuie” si nu “vreau sa…” sau “imi doresc sa…”.
Cine ti-a zis ca “trebuie”? Sau daca nu tii minte sa ti-o fi zis cineva, de ce il folosesti pe “trebuie”? Iti spun eu: cand folosesti “trebuie” este pentru ca, de fapt, nu vrei. Ci te simti presat, dator, ti s-a impus sau ti-ai impus acel ceva despre care spui “trebuie”. Si asta inseamna conditionare. Si frustrare.
Stii, pe lumea asta nimic, dar absolut nimic nu este 100% bun sau rau.
Fiecare lucru bun are si o farama de rau. Uita-te, de exemplu, la medicamente. Te fac bine pentru ceva, dar au si “efecte adverse”.
Apoi, fiecare lucru in aparenta rau, are si farama lui de bun. Doar ca e greu de gasit. Inseamna efort si ceva vointa ca sa o faci. Dar mai ales, inseamna motivatia de a o face. Fiindca este foarte usor si simplu sa judeci si sa lasi deoparte. Da, viata este mai simpla asa. Si asta este tot alegerea ta.
De exemplu, daca tocmai ai trecut printr-o ruptura a unei relatii… da, stiu, doare. Dar partea acea minuscula (sau poate nu chiar minuscula 🙂 ) de bun din acest rau poate fi ca… s-a intamplat asa doar pentru ca te asteapta ceva si mai bun. Sau poate pentru ca ai ceva de invatat din aceasta experienta.
Oricum ar fi, crede-ma, nimic pe lumea asta nu este 100% pur. Decat Dumnezeu.
Asa ca, revenind, orice “trebuie” sa faci, poti sa-l internalizezi. Adica sa depui un anumit efort pentru a gasi acea farama de bun, astfel incat sa transformi un “trebuie” in “am nevoie” sau “vreau”.
Trebuie sa raspund la un telefon la care nu am nici un chef sa o fac pentru ca “x” si “y” si “z”… Da, motivele tale sunt intemeiate, oricare ar fi acestea. Dar sunt doar partea negativa a acelui telefon. Ori tocmai spuneam ca lucrurile nu sunt pure 100%. Deci oricat de lunga ar fi lista ta de motive pentru a nu raspunde la acel telefon, cu siguranta exista minim un motiv pentru care poti sa raspunzi la telefon.
Foloseste-ti inteligenta. Si creativitatea. Gaseste partea buna si frumoasa din ceea ce “trebuie” sa faci. Gaseste un motiv sa o faci. Un motiv al tau, interior. Un beneficiu cat de mic.
Hai sa iti mai spun ceva. Daca se intampla sa existe un “trebuie”, atunci nu este intamplator. Pentru ca nimic in viata noastra nu este intamplator. Adica, daca Dumnezeu iti da acel “trebuie”, ti-l da pentru ca te iubeste. Si chiar daca doare acel “trebuie”, este pentru Binele Tau. Suprem.
Stii ce tocmai am facut in paragraful de mai sus? Am gasit parte buna a lui “trebuie” in viata. A ta. A mea. A oricui.
Cand accepti un “trebuie” din afara, o faci neasumandu-ti consecintele. O faci pentru ca altii au gandit ca “este bine” sa o faci. Nu TU. Ceea ce inseamna o frustrare.
NU, NIMENI NU TREBUIE sa iti dicteze viata. NIMENI nu o traieste in locul tau. NIMENI nu are acest drept, decat TU. Asa ca nu mai fugi, nu te mai ascunde in spatele lui “am facut-o pentru ca parintii/sotia/sotul/iubita/iubitul/prietena/prietenul/preotul/societatea etc. asa mi-au cerut/impus/au zis ca… trebuie!”
Este doar o scuza. O lipsa de asumare. Ai delegat lor responsabilitatea faptelor tale. Ei ti-au spus cum sa iti traiesti viata. Tu doar ai actionat. Impotriva vointei tale.
NIMIC NU “TREBUIE”. “VREAU” sau “NU VREAU”. Asumat.
