Te provoc la sinceritate. Cred ca la nivel intuitiv sau teoretic, stii ca atunci cand esti intr-o situatie conflictuala, ar fi de dorit, asa cum spun unele teorii sau articole, sa fii intelegator si flexibil fata de opinia celui cu care esti in conflict (cum adica intelegator? dar cu ce a gresit???), sa nu reactionezi exagerat (exagerat in comparatie cu ce? care este “unitatea de masura”?), sa te “uiti” la om, in complexitatea lui (acea opinie, cu care nu esti de acord, nu inseamna totul despre omul respectiv!), sa acorzi “prezumtia de nevinovatie” (vina? care vina??? a cui? adica il consideri pe celalalt vinovat ca isi permite sa aiba o opinie???) si chiar, de ce nu, sa renunti la conflict in favoarea celeilalte persoane (ei, da, asta chiar este magnifica!).
O, cat de minunate si de adevarate sunt toate aceste solutii! Una mai buna si mai eficienta decat alta. Asa si? Oare atunci cand esti in mijlocul conflictului, cand creierii iti iau foc si fierbi pe dinauntru, frustrat ca celalalt este in dezacord cu tine … ei, bine, in acele momente oare chiar ai puterea sa mai aplici vreuna??? Ia gandeste-te, ti s-a intamplat? Nu-mi spune mie, dar fii 100% sincer cu tine.
Poate ca vei fi tentat sa ma contrazici. Si nici nu stii cat de mult ma bucur! La modul cel mai sincer si mai serios, nu doar asa, de complezenta si politete. Da, ma bucur pentru ca ai descoperit ca se poate. Tu, cel care ma contrazici, ai gasit in tine ECHILIBRUL si MATURITATEA de a trata un conflict. Minunat! Absolut!
Sau poate nu ma contrazici. Si atunci taci si “inghiti in sec” si te simti “cu musca pa caciula”. Dar nu acesta este scopul meu. Nicidecum. Unicul meu scop este acela de a te pune FATA IN FATA CU TINE INSUTI si cu cei despre care vorbeam in paragraful anterior (care au reusit!). Deci, se poate!
Solutiile enumerate mai sus sunt, intr-un fel, valoroase. Dar numai atunci cand ele sunt si internalizate. Adica atunci cand poti sa TE DETASEZI de situatie. Ma refer la DETASAREA AFECTIVA. Cand “fierberea” din mintea si din sufletul tau (ma refer la emotii) s-a potolit. Doar atunci vei reusi sa le si pui in practica asa cum trebuie. Altfel, vei fi doar un “actor de mana a cin’spea” si nu neaparat pentru celalalt, ci pentru tine. Tu iti vei juca (prost) rolul in conflict!
Si ca sa nu fii doar tu “desconspirat” in fata ta, am sa iti fac o confidenta. Ma consider o persoana … trecuta demult de jumatatea drumului spre maturizare si echilibru afectiv. Si recunosc faptul ca inca mai am de munca la atitudinea mea fata de anumite persoane sau situatii. Dar stiu ca asta NU tine de respectivele persoane. Ci tine DOAR DE MINE! Si asta este “cireasa de pe tortul” acesta de cuvinte insirate!!!
In orice conflict ai avea, NU ESTE VORBA DESPRE CELALALT! Ci doar DESPRE TINE! Despre a fi prezent, a fi constient de tine, de emotiile si gandurile tale exact in momentul in care esti in conflict. Vezi tavalugul cum se rostogoleste si cum bulgarele micut se mareste la fiecare secunda pana cand aproape te sufoca? Asta inseamna implicare afectiva. Asta inseamna sa o iei personal. Asta inseamna sa fii centrat pe celalalt sau, cel mult, pe tine in relatia cu celalalt. Dar nu pe tine. Nu pe ceea ce se isca in mintea si in sulfetul tau ca reactie la cele spuse de celalalt. Aici este “secretul”.
Asa cum in fiecare relatie intri pentru a-ti satisface anumite nevoi, si in conflictele pe care le ai se intampla acelasi lucru: te simti “agresat” pentru ca cel putin una dintre nevoile tale este “contrazisa”: apreciere, recunoastere, statut, respect, acceptare, apartenenta etc. Acea nevoie este a ta. Si iese la suprafata in acel moment.
Deci: CONFLICTUL NU ESTE DESPRE CELALALT (fata de care “ar trebui” sa fii tolerant, intelegator, sa-i acorzi prezumtia de nevinovatie, sa nu te manifesti exagerat etc…), CI DESPRE TINE.
