In urma cu ceva timp vorbeam cu o persoana deosebita care se confrunta cu … lipsa de timp. Iar aceasta pe un fond de … lipsa de incredere in sine. Si m-am gandit sa o intreb care sunt rolurile pe care si le asuma in viata de zi cu zi. A parut putin contrariata, asa ca i-am povestit despre mine: “Sunt FEMEIE, sunt MAMA, sunt IUBITA, sunt COACH, sunt TRAINER, sunt FIICA, sunt PRIETENA … si sunt multe altele. Iar insiruirea nu are nici o ierarhizare. Toate aceste roluri ma fac sa fiu ceea ce sunt. Si pe fiecare mi le indeplinesc atat cat pot (constient) de bine. E-adevarat ca unele imi ies bine, altele poate ca nu asa de bine. Dar sunt constienta de asta si lucrez cu mine zi de zi cu singurul scop de a imi fie mie bine. Nu intr-un acces de egoism, ci intr-o pornire fireasca de a ma simti libera si fericita.”
Si exemplul dat … a reusit sa o deschida. In cateva minute de reflectie “a aflat” despre ea cat de multe lucruri frumoase face, intrand in diferite roluri din viata sa. Evident, erau si roluri in care nu excela, ci dimpotriva. Dar nu asta conta in exercitiul gandit de mine.
I-am spus apoi sa se gandesca care dintre rolurile puse pe hartie sunt cele care-i genereaza cele mai multe sentimente si ganduri pozitive. Dupa inca ceva vreme … a reusit sa inteleaga despre ea ca are resurse de care poate dispune oricand pentru a face schimbarile pe care si le doreste. Iar resursele cele mai “la-ndeama” sunt chiar rolurile care o fac sa se simta plina de energie, care o fac sa se simta EA, libera si fericita.
Ma uitam cu uimire la fata ei relaxata. Parea ca descoperise cat de puternica era … si nici nu stiuse pana atunci. Si asta m-a inspirat sa reiau si eu pentru mine exercitiul … iar astazi pot sa spun ca:
Sunt FEMEIE, sunt MAMA, sunt IUBITA, sunt COACH, sunt TRAINER, sunt FIICA, sunt PRIETENA … si sunt multe altele. Si mai stiu ca, prin rolurile mele … pentru unii sunt MINUNATA, pentru altii poate doar SIMPATICA … iar pentru vreo cativa probabil ca sunt nesuferita sau rea … Si mai exista o oarecare parte pentru care … nici nu exist (inca). Este firesc. Fiecare ma priveste prin propriile “lentile” (personalitate, experiente, maturitate, echilibru, etc.). A fost o vreme in care imi doream sa fiu minunata pentru toti ceilalti si am ajuns sa traiesc nu pentru mine, ci pentru ei, prin ei si aprecierile lor. Aproape total dependent si chinuita de lipsa inconstienta de liberate pe care mi-o “asumam”. Pana cand am inteles, cu multe eforturi, frustrari, batai de cap (si de inima J) … ca nu este asa.
Acum stiu ca EU sunt MINUNATA asa cum sunt, fara ca asta sa insemne auto-suficienta. Ci doar ACCEPTARE DE SINE. Si am mai inteles ca EU … PENTRU MINE sunt CEA MAI IMPORTANTA. Si nu este aici nici un egoism. Vreau ca fiica mea si toti oamenii pe care-i iubesc sa vada 100% cine sunt EU. Nu doar bucatele dintr-un “cineva” amorf imprastiat precum praful prin aer … la aprecierea unora si altora.
Asadar: TU stii … macar din cand in cand … cat esti de MINUNATA?
