Author: loredana

Fiinţa umană este maxim de duală. Şi totul în ea se bazează pe coexistenţa indubitabilă şi concomitentă a două mari forţe: iubirea şi frica. Pendularea între aceste forţe determină tot ceea ce simte, gândeşte, face şi este o fiinţă umană. Şi tocmai faptul că avem conştienţa ambelor, ne face să fim vulnerabili noi cu noi … Continue reading A trăi din inimă este un sport extrem. Extrem de frumos! (sau despre cum să-ţi trăieşti autentic şi asumat viaţa în iubire) →

Singurele roluri adevărate pe care le jucăm în călătoriile noastre pe Pământ sunt ori de Elev, ori de Profesor. Uneori le jucăm separate, alteori concomitent. Uneori suntem conştienţi de ele şi le facem după reguli bine stabilite, alteori le jucăm din inconştient sau din subconştient. Ne suntem Elevi şi Profesori nouă înşine şi suntem Elevi … Continue reading Elev şi Profesor. Femeie şi Bărbat. Inner Guide. Sau despre cum îmi trăiesc Iubirea. →

Cât de bine îți este ţie cu tine însuţi? Hai, fii sincer. Pe o scală de la 1 la 10 cam pe unde simţi că eşti? Ce  anume face diferenţa dintre cifra la care simţi că eşti acum şi 10? Ia-ţi câteva minute şi gândeşte-te. Şi scrie. Ştii de ce este important să faci exerciţiul … Continue reading Cum am învăţat acceptarea de sine. În 5 pași. Şi ceva timp de muncă eu cu mine. →

Care sunt lucrurile la care visezi? Nu mă refer la cele materiale. Ci la cele profunde, pe care ți le dorești pentru a te simți împlinit? Poate vrei un salariu mai mare? Un loc de muncă mai puțin stresant? O casă? O mașină? Sau o altă mașina mai bună/mare/puternică? O familie? Un copil? Încă un … Continue reading Cere 10 din 10! →

Un om tare drag sufletului meu, rănit cândva în adâncul sufletului, îmi tot spune că nu mai crede. Nu mai crede în iubire. În iubirea autentică, aceea care este şi rămâne. Pentru o viaţă. Un timp am încercat să-l conving că nu este aşa. Apoi, un alt timp, l-am lăsat să creadă ce vrea, eu … Continue reading Povestea. Cu oameni care trăiesc cu ochii larg deschişi. →

Dincolo de cele materiale, simbolice, la mine, anul ăsta, Moşu’ a fost pus pe adus… oameni :). Oameni frumoşi în viaţa mea. Oameni mai vechi sau oameni mai noi. Oameni pe care i-am văzut transformându-se sau pe care i-am găsit trasformaţi. Oameni pe care i-am descoperit sau re-descoperit. Oameni care mi-au dat voie să le … Continue reading Sărbătoreşte-ţi Fiinţa Divină →

  Nu sunt o mamă perfectă şi nici nu vreau să fiu. Şi nu scriu textul acesta ca să mă scuz sau ca să mă justific. Ci ca să îmi exprim, pur şi simplu, opinia. Iar dacă mai şi reuşesc să inspir pe cineva, deja mă bucur. Nu pentru orgoliul meu personal, ci pentru oamenii … Continue reading Nu sunt o mamă perfectă. Vreau un copil imperfect, liber şi fericit. →

    Atunci când ceva se termină este pentru că a venit momentul să se termine. Ai ales acel ceva în trecut când erai altă persoană. Azi eşti altcineva şi este foarte posibil ca alegerile din trecut să nu ţi se mai potrivească. Să nu îţi mai folosească. De multe ori, ne este greu să … Continue reading Eliberează-te de atașamente. Când ceva se termină este pentru că a venit momentul să se termine. →

Mi-am dorit toată viața diverse. Uneori, lucruri importante. Alteori, mai puțin importante. Unele mai simple, altele mai complexe. Unele pe termen scurt, altele pe termen lung. Unele realiste, altele idealiste. Dar până am învățat cum să îmi doresc… am tot fost dezămagită. Nu este o rețetă. Nu te gândi că o să citești această scriere … Continue reading Aminește-ți: suflă în lumânări și continuă petrecerea! (sau 3 lucruri esențiale despre dorințe care se îndeplinesc) →

De curând. Un om drag îmi atrăgea atenția că nu sunt ceea ce scriu. Că este un fel de ipocrizie. Și că nu este corect față de cei care citesc și au încredere în mine. Da, are dreptate într-o oarecare măsură. Recunosc faptul că nu sunt tot timpul ceea ce scriu. Că am și eu … Continue reading 7 principii cât o viață. Așa cum a fost făcută și lumea. Doar că eu nu îmi dau nicio zi liber. De la fericire. →