Nu știu câtă importanță ai dat tu până acum empatiei și cât de preocupat ai fost de dezvoltarea ei, însă, așa cum spune chiar Daniel Goleman, empatia este cheia tuturor abilităților noastre sociale/relaționale și cum toți suntem dornici să avem relații cât mai armonioase (profesional si personal), îți las aici câteva idei care să îți dea de gândit.
Empatia este abilitatea de a înțelege emoțiile și gândurile celorlalți și de a te adresa lor în modul cel mai potrivit.
Pentru a fi empatic, ai nevoie să poți (și să vrei) să te lași pe tine deoparte și să te focusezi pe celălalt. Principiile tale de viață, valorile tale, opiniile și părerile tale, modul în care tu gândești și simți, modul în care te comporți și cum vezi tu viața – toate acestea trec în plan sedundar și ești acolo doar pentru celălalt: pentru a-l cunoaște, pentru a-l înțelege, pentru a reacționa astfel încât să-l ajuți în a procesa și interga armios ceea ce simte sau gândește.
Atunci când judeci, când critici, când nu ai răbdare să-l asculți, când vii cu opinia ta, cu sfaturi sau cu perspectiva ta – atunci empatia ta este ZERO.
Și nici atunci când simți milă sau părere de rău pentru ce simte celălalt nu este emaptie, ci doar simpatie.
Empatia este doar atunci când tu nu mai ești acolo decât pentru a-l înțelege și a-l ajuta pe celălalt. Nu din perspectiva ta și a principiilor tale, ci din ale lui, în contextul lui de viață și cu specificitatea sa.
De aceea, persoanele critice, impusive, justițiare, nerăbdătoate, orgolioase, individualiste sau egoiste au o empatie extrem de scăzută. Pentru că, în cazul acestor persoane, reflectorul este doar asupra lor înșiși: contează doar ca ei să aibă dreptate, doar ei să iasă în evidență, doar ei le știu pe toate, doar ei sunt importanți. Deci, ZERO empatie.
Și totuși, totul este transformabil în noi. Neuroștiința ne spune clar că putem schimba orice la noi înșine pentru că avem ceea ce se cheamă neuroplasticitate (capacitatea neuronilor noștri de a se adapta). Este suficient să ne dorim autentic ceva și să depunem efortul necesar.
Empatia, ca orice altă caracteristică, nu este înnăscută și nici nu este ceva ce nu se poate învăța/dezvolta. Deci, orice individ poate deveni empatic.
Cum poți face acest lucru?
- În primul rând ai nevoie de a-ți muta atenția de pe tine pe ceilalți. Fii atent la ei: cum vorbesc, cum se comportă, ce simt, de ce simt, cum gândesc etc. Toate acestea prin obsevație directă și prin întrebări, fără judecată sau critică.
- Apoi, ai nevoie de răbdare. Răbdare pentru a-i observa pe ceilalși, pentru a-i asculta până la capăt când spun ceva, pentru a le da timp să îți răspundă atunci când îi întrebi.
- Mai ai nevoie de deschidere și onestitate. O persoană închisă, ascunsă ne face să ne simțim nesiguri, nu ne vine să-i spunem ce simțim sau gândim. Fii deschis și onest pentru ca celălalt să aibă încredere să îți spună despre el.
- Și mai ai nevoi de ceva foarte important: să înțelegi și să accepți că suntem diferiți! Da, noi oamenii suntem foarte diferiți și diferențele dintre noi sunt firești. Faptul că tu gândești și simți în felul tău, nu înseamnă decât că așa ești tu ca urmare a personalității tale și a experienței tale de viață. O altă persoană poate gândi și simți în moduri total diferite și asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu ea, ci doar că așa s-a format ca urmare a ceea ce a experimentat de-a lungul vieții.
- Și nu în ultimul rând, ai nevoie să îți pese. De ceilalți. Nu într-atât încât să te lași pe tine întotdeauna deoparte pentru ei – ceea ce este un sacrificiu/compromis, ci atât încât să poți să te pui în papucii celuilalt pentru a-l înțelege. Atunci când îți pasă și îl înțelegi, poți să vii cu un răspuns adaptat situației celuilalt, fără a-l critica sau judeca.
Este complicat? Pentru unii probabil că da. Pentru alții nu. Dar, repet: dacă îți dorești, oricât de complicat ar fi, empatia o poți dezvolta la tine oricând și oricât.
