Trăim într-un Univers sistemic. Și asta suntem învățați încă de când suntem mici. Că totul este un sistem bine organizat, care funcționează într-un echilibru bine stabilit. Iar noi (fiecare dintre noi) suntem parte din sistem.
Ni se spune, încă de când suntem copii, să analizăm lucrurile, să le înțelegem, să le supunem unor criterii (poate nu întotdeauna cele mai potrivite sau toate cele care “ar trebui”) și să le integrăm organizat în propriul nostru sistem. Adică, ne creăm mici sertărașe, fiecare cu eticheta lui, în care punem, sortat, diverse lucruri.
Ajungem, ca adulți, să avem zeci sau sute de astfel de sertărașe, unele mai pline, altele mai goale, unele cărora le-am tot schimbat eticheta (făcând-o mai cuprinzătoare sau mai specifică), altele poate chiar le-am desființat pentru că am realizat că nu ne sunt necesare (ce pusesem în ele erau lucruri de care nu avem nevoie)… și tot așa.
Foarte bine până acum. Este bine și normal să ne creăm propriul sistem bine organizat pe care să-l putem accesa exact așa cum avem nevoie și când avem nevoie. Avem sertărașe pentru informații, lucruri, întâmplări, situații, emoții, sentimente, stări, idei și pentru multe altele.
Și tiparul acesta se extinde. Începem să-l aplicăm și cu oamenii. Oamenii… cum îi punem în sertărașe?
Psihologii au inventat categorii în funcție de trăsăturile dominante de personalitate, sociologii au inventat categorii sociale, psihiatrii au inventat și ei propriile lor categorii, antropologii la fel și tot așa. Avem nenumărate criterii după care putem “sorta” și eticheta oamenii. La nivel general, dar pur general, e bine și asta. Doar că, spre deosebire de lucruri, situații, emoții etc.… oamenii sunt mult prea complecși pentru a putea fi băgați în sertărașe. Cu atât mai mult cu cât experiențele personale cu aceștia nu sunt încă suficient de numeroase sau profunde.
Uneori facem asta încă din primul moment, analizând foarte superficial doar un gest, o vorbă, un comportament pur situațional. Și gata: punem eticheta și îl băgam pe omul respectiv într-un sertăraș. Cât de eronat poate fi asta! Și cât de mult ne poate afecta modul în care ne raportăm la persoana respectivă!
Iar tot ce vom face, în modul in care ne vom comporta cu persoana respectivă, va fi direcționat astfel încât să ne tot aducem argumente ca eticheta pusă este cea corectă. Și facem toate acestea în mod inconștient. Adică avem deja tipare de comportament pentru astfel de situații. Greu de schimbat, greu de înteles. Dar extrem de ușor de aplicat.
Să fim serioși: suntem atât de complecși încât nu putem să ne înțelegem pe noi înșine nici într-o viață întreagă. Ne căutăm permanent și avem tot timpul surprize despre noi. Și cu toate acestea, pe ceilalți avem senzația că-i putem categorisi atât de simplu! Cum așa? Doar pentru că aprioric am fost învățați să facem asta.
Și cum ar fi să nu o mai facem? Să lăsam pur și simplu “lista deschisă” și să tot adăugăm pe ea până când avem mai multe informații? Sau măcar să o încercăm cu cei care ne plac, ne interesează? Ce am risca dacă am face asta? Ce am pierde? Ce am avea de câștigat? Oare chiar am dezechilibra sistemul? Cel din care facem parte sau cel pe care ni l-am creat? Eu nu cred asta. Și nu o cred pentru că am experimentat-o.
Când pui o etichetă cuiva, limitezi. Și te autolimitezi. Îl limitezi pe el și te limitezi pe tine în interacțiunea cu el. Pentru că te vei raporta la acea persoană doar prin tiparul conform etichetei puse.
Iar o altă perspectivă spune așa: ceea ce vedem în alții, este ceea ce vedem în noi. Fie că ne place, fie că nu ne place. Eticheta pusă cuiva este și eticheta ta.
Așa că fă exercițiul acesta: ia o persoană care în clasificarea ta are o etichetă negativă. Poate că este lenes, poate că este iresponsabil, dezorganizat, îngâmfat, manipulator, agresiv etc. Apoi, strânge ceva curaj și întreabă-te: unde în viața mea sunt și eu astfel? Poate că o să spui că nu ești, dar dacă te vei privi cu atenție, vei afla sigur. Poate te comporți cu tine așa. Sau cu cineva din familie. Sau față de bani ai o astfel de atitudine. Sunt 7 domenii ale vieții: familie, carieră, social, financiar, sănătate, mental/intelectual, spiritual (relația cu sursa), iar într-unul dintre acestea sigur ai și tu comportamentul respectiv. Descoperă unde. Și apoi înlătură eticheta. Și a ta și a lui.
Suntem oameni și este normal și firesc să avem și comportamente mai puțin dezirabile. Și asta nu înseamnă că suntem doar atât, adică doar acele comportamente negative, conforme etichetelor puse. Și alții, ca și tine, au tot felul de alte comportamente, caracteristici, atitudini.
Deci, a pune o etichetă cuiva este total iluzoriu și eronat. Chiar dacă pare că ne ajută în a ne organiza mintea, gândurile, comportamentele etc. Mai bine lăsăm ”lista deschisă”, privindu-ne pe noi în ceilalți, ca-ntr-o oglindă și învătând despre noi. Fără judecăți și prejudecăți, fără etichete și fără tipare.
