”Nu am chef de nimic.”
”Orice aș face, nu îmi place, nu mă face să mă simt bine.”
”Nu vreau să văd pe nimeni.”
”Nimeni și nimic nu îmi oferă bucurie, liniște, pace…”
Cu siguranță fiecare dintre noi am experimentat, o dată sau de mai multe ori, stări de genul acesta. Măcar în adolescență, dacă nu și ca adulți. Deși, din experiența mea ca și coach, mulți dintre noi experimentăm astfel de stări și acum, ca adulți.
Și explicațiile sau motivele sunt multe și diverse. Doar că nu asta este problema. Pentru că este o realitate firească.
Îl ascultam zilele acestea pe doctorul Dumitru Constantin Dulcan si dumnealui spunea un adevăr simplu: nu există viață fără suferință. Cu toții suferim la un moment dat, fie că ne mor părinții, fie că ni se îmbolnăvesc copiii, fie că nu ne merge bine profesional sau fie că relația intimă nu este așa cum ne dorim etc. Deci cauzele de suferință sunt multe și sunt firești.
Și oricât ne-am feri, oricât am fugi, oricât am încerca să controlăm lucrurile astfel încât să nu avem parte de suferință, eforturile noastre sunt zadarnice. Este firescul vieții.
Și atunci, ce este de făcut? Tot profesorul Dulcan, dar și mulți alții (Gregg Braden, Bruce Lipton, Louise Hay etc.) spun același lucru, fiecare demonstrându-l în felul lui: conștientizează efectul dezastruos al suferinței tale.
Acest efect dezastruos este în primul rând asupra ta, iar apoi și asupra celorlalți și a întregii planete, de fapt. Și poate o să ți se pară o exagerare, dar nu este.
Efectul dezastuos asupra ta este că atunci când suferi, deci ai una sau mai multe emoții negative, sistemul tău imunitar se oprește pentru ore întregi sau chiar zile. Deci tu rămâi neprotejat. Apoi, chimia întregului tău organism este afectată de hormonii stresului, ceea ce duce la ulcer, diabet, boli de inimă, tensiune arterială crescută, tulburări circulatorii, dar chiar și moartea neuronilor.
Cercetările de fizică cuantică și psihologie cuantică, mai nou, au demonstrat că noi ca entități suntem informație, energie și lumină. Și că suntem toți conectați prin câmpurile noastre cuantice. Aceasta înseamnă că o emoție pe care eu o simt, este preluată atât de persoana față de care simt, cât și de alte persoane care sunt pe aceeași frecvență cu mine, iar Pământul și Universul o preiau și ele.
Deci o emoție negativă nu îmi face rău doar mie, ci și celorlalți, planetei și Universului. Mă îmbolnăvesc eu, se îmbolnăvesc ceilalți, se îmbolnăvește planeta. Da, este adevărat că nu am un efect dezastruos asemeni unui cataclism, dar, așa cum oceanul e format din picătură cu picătură, atunci când suferința mea se repetă zile la rând și suferințele altora la fel, la un moment dat tot se produce un efect important.
De asta există atâta ură, invidie, furie, răutate, războaie în lume la această oră. Nu pentru că sunt eu nervoasă pe șefa sau dezamăgită și tristă că m-a părăsit iubitul. Ci pentru că suntem mulți care simțim la fel. Care creăm astfel de câmpuri negative. Și ele se amplifică iar și iar.
Deci, haideți să conștientizăm. Tot mai mulți, tot mai des, tot mai profund. Că ceea ce lăsăm copiilor noștri este o planetă bolnavă. Sau, coborând la nivel microsocial, că asta îi învățăm, fără să vrem, și pe copiii noștri. Emoțiile negative. Distructive. Cu efecte dezastruoase. Care îmbolnăvesc la propriu.
Și apoi, după această primă conștientizare, mai urmează una la fel de importantă: totul stă în puterea noastră.
Atunci când suferi, nu îți pune nimeni suferința în suflet sau în minte. Tu ți-o pui. Tu o creezi. Lasă scuzele superficiale de genul: el m-a rănit, ea mă face să sufăr. Nu e așa. Tu îi dai putere să o facă. Tu filtrezi prin mintea și sufletul tău cuvintele, gesturile, acțiunile celorlalți și decizi să suferi. Și totul este, de fapt, doar un gând.
De exemplu, cineva te jignește și tu te enervezi. Dar ai putea și să nu o faci? Ai putea să nu te lași afectat? Ai putea să treci mai departe înțelegând că persoana respectivă nu are, de fapt, nimic cu tine, ci doar are o stare de suferință care îl face să vrea să rănească la rândul lui? Ai putea să simți compasiune și să spui în gând ”mulțumesc!”?
Sigur că ai putea. Sunt mulți care o fac. Și acei mulți au înțeles că lăsându-se afectați de starea și emoțiile celorlalți, le preiau și își fac rău singuri. Și au mai înțeles că, păstrându-și puterea de a nu răspunde la răutatea, invidia, furia altora, își fac lor înșiși un bine, dar și planetei.
Totul pornește de la gândurile noastre. De la gândurile tale. De la felul în care interpretezi tu ceea ce vine către tine. Poți interpreta cu sens negativ și atunci și emoția va fi negativă. Sau poți interpreta pozitiv și atunci și emoția este pozitivă.
Mai exact, cum faci asta? Să zicem că cineva sau ceva te-a supărat sau te-a înfuriat. Mintea ta deja rulează tot felul de gânduri și emoția crește.
Ai 7 secunde să schimbi tot. Demonstrat științific. 7 secunde pentru ca totul să fie bine din nou. Dar nu să aștepți să treacă 7 secunde 😊, ci să faci ceva concret. Un efort de conștientizare și voință. De logică și rațiune. Că doar asta ne diferențiază de animalele care funcționează doar pe implusuri.
Deci fă apel la omul conștient, treaz, prezent, rațional și logic din tine timp de minim 7 secunde și pune-ți câteva întrebări:
-
Ce anume mă supără sau mă înfurie?
-
Ce beneficii îmi aduce starea asta?
-
Cum altfel aș putea să reacționez?
-
Și dacă nu m-as lăsa afectat, ce beneficii îmi va aduce?
-
Este în controlul meu 100% să nu mă mai las afectat?
-
Mai păstrez aceste gânduri și aceste emoții negative?
-
Cu ce le pot schimba?
-
Ce decid să fac concret, în acțiuni concrete? Care este primul pas?
Încearcă. Pur și simplu încearcă. Nu ai nimic de pierdut. Nici măcar cele 7 secunde. Pentru că punându-ți aceste întrebări, chiar dacă ele nu reușesc să schimbe nimic și tu tot supărat și furios rămâi, măcar ai mai aflat câte ceva despre tine 😊.
Evident că pentru a-ți pune toate aceste întrebări și a da un răspuns, ai nevoie de mai mult de 7 secunde, însă creierul are nevoie de doar 7 secunde pentru a intra în funcțiune partea logică și a nu aluneca în zona emoțională. Pentru că, de fapt, despre asta este vorba: apare gândul și el determină în tine emoția. Iar pentru ca emoția să nu mai apară, tu ai nevoie să rămâi în zona logică, rațională. Dacă reușești să rămâi în zona aceasta minim 7 secunde, atunci emoția nu va mai apărea.
Și dacă ți se pare că ia prea mult timp să răspunzi la toate cele 8 întrebări, atunci poți începe de la întrebarea 5, care este cheia magică: ”Este în controlul meu 100% să nu mă mai las afectat?”. Atunci când conștientizezi și îți asumi că este în puterea ta totală să reacționezi într-un fel sau altul, ceva în tine se schimbă. În bine. Tu devii, la modul cel mai real și autentic, stăpânul vieții tale. Tu decizi cine, când, cum și mai ales cât îți va influența viața și starea de bine. Vrei asta? O vrei cu adevărat? Sau alegi în continuare poziția comodă de victimă care se plânge că ceilalți fac și dreg???
Revenind la acele afirmații de la începutul articolului, vreau să îți spun ceva: sunt firești. Nu ești nici în depresie, nu ești dus cu pluta, nu trebuie să cauți explicații în cărți de psihiatrie și nici să îți faci griji. Ești doar un om normal care suferă.
Doar amintește-ți că ești mai mult decât suferința ta. Că poți mai mult. Că ai făcut o grămadă de lucruri frumoase, grele, minunate de-a lungul vieții tale. Că totul este în puterea ta. Că nu te obligă nimeni și nimic să faci ceva anume. Că nimeni nu îți este dator cu nimic și nici tu nu ești dator nimănui cu nimic. Că nimeni nu te face să suferi, ci numai tu decizi dacă suferi sau nu. Și că tot tu și numai tu poți să decizi să îți fie din nou bine.
Atât ai de făcut: pune-ți întrebările pe care le-am scris mai sus. Și dă-mi de stire cum s-a schimbat viața ta 😊.
