Toată viața am crezut că relațiile au rol de creștere și evoluție personală pentru fiecare dintre cei doi. Și acum cred la fel, doar că vreau să adaug un aspect.
Se întâmplă uneori să atragem relații foarte intense, care ne apasă puternic pe Ego, ne scot frici, temeri și tot felul de prejudecăți și de convingeri limitative.
Și, la început, când conștientizezi lucrurile acestea, deși e greu, te bucuri pentru că știi că așa evoluezi. Doar că atunci când se adună multe trigere, e din ce în ce mai greu.
Și am mai crezut ceva toată viața: că trebuie să rămâi acolo și să îți rezolvi problemele, traumele, să depășești ceea ce celălalt scoate din tine.
Uite că acum nu mai cred așa. Nu e musai să stai într-o relație de dragul dezvoltării personale. Poți să lucrezi cu tine și fără să rămâi în relație, mai ales atunci când nu îți mai este bine.
E ca și cum te-ai încăpățâna să rămâi uscat în furtună. Adică, e furtună și te uzi. Și faci eforturi să te usuci, deși tu stai tot în furtună. Pentru că uneori furtuna nu se oprește. Adică oamenii nu se schimbă. Decât dacă vor ei. Dacă vor cu adevarat și când vor cu adevărat.
Deci, da, relațiile e firesc să te ajute să evoluezi. Să crești. Să creșteți împreună. Cu bucurie și împlinire. Dar pentru asta ai nevoie și de putere. Putere interioară. Pe care ți-o iei din multe.
Și atunci când triggerele din relație te storc de putere… e greu să mai evoluezi și să mai crești. Aici vine comparația de care spuneam cu statul în furtună uscat.
Și totuși de multe ori ne încăpățânăm să rămânem acolo. Să dăm șanse. Să ne dăm șanse. Ca să nu ne simțim vinovați că nu am făcut destul sau tot ce se putea. Dar… până când? Cum decizi că ai făcut tot și că oricât ai vrea, nu ai cum să te usuci stând în mijlocul furtunii?
Te uiți la tine. Profund în sufletul tău. Și ești sincer cu tine. Cât de bine îți este, per total, în relația respectivă? Te iubești pe tine? Te respecți? Te stimezi pe tine, cel care ești, inclusiv în rolul din relația respectivă? Dacă nu faci lucrurile acestea, e clar că nu îți este bine. Și atunci cum să crești și să evoluezi? Deci, se anulează, de fapt, rolul relației respective.
Și oricât ai sta acolo, lucrurile nu se vor schimba. Nu poți fi uscat în mijlocul furtunii decât atunci când furtuna încetează și tu îți pui alte haine. Deci, nu te mai minți și nu mai spera imposibilul. Viața este despre a-ți fi bine, despre a evolua, a crește, a fi fericit și împlinit. Restul sunt minciunile pe care ți le spui tu ție.
Și ca de obicei, nu spun toate acestea (doar) de prin cărți. Ci din experiență trăită. Cândva, m-am încăpățânat timp de vreun an să stau uscată în mijlocul furtunii. De fapt, mai corect ar fi să spun că m-am încăpățânat să redevin uscată în mijlocul furtunii.
Era o relație foarte toxică de ambele părți, în care ne oglindeam traumele și urmările lor. Ne oglindeam și aspectele pozitive, dar acestea nu erau suficiente pentru a ne da puterea de a vindeca durerile trecute și revenite. Ne eram trigger unul altuia. Și culmea era ca eram și conștienți amândoi de toate acestea. Doar că furtuna era foarte puternică. Doar curcubeele de după furtună ne țineau împreună. Adică momentele frumoase. Insă furtuna tot revenea și revenea iar și iar, oricât lucram noi cu noi.
El susținea că poți să vindeci cu adevărat doar rămânând în relație. Eu, în sinea mea, nu credeam asta. Dar încercam. Până când, tot stând udă și tot în furtună, la un momendat am cedat. Nu psihic, ci fizic. Adică am somatizat. Încăpățânâdu-mă să rămân, dar nefiindu-mi bine, corpul meu mi-a transmis într-un mod dureros mesajul. Și am ajuns să mă îmbolnăvesc cumplit, boală care a continuat chiar și după ce m-am desprins fizic din relație. Și a continuat tocmai pentru că mă desprinsesem doar fizic, nu și cu mintea, sufletul și spiritul meu. Și abia când detașarea a fost completă, am început să îmi revin.
Nu poți să stai uscat în mijlocul furtunii. Și nici să redevii uscat. Adică, atunci când toxicitatea unei relații este mult crescută, oricâte eforturi ai face să te repari rămânând în relație, este doar un efort inutil. Cu excepția situatiei în care furtuna se oprește. Adică, atunci când celălalt face astfel încât să nu-ți mai fie trigger pentru traumele și rănile tale.
Nu te mai minți, așa cum am făcut-o și eu. Dacă nu ți-e bine oricâte eforturi ai face, atunci pleacă din furtună. Pentru că repet: viața este despre a-ți fi bine, despre a evolua, a crește, a fi fericit și împlinit. Restul sunt minciunile pe care ți le spui tu ție.
