Știi vorba aia cu „M-a împroșcat X cu noroi”? Îți amintești cum te-ai simțit atunci? Murdărit, jignit, furios, dezamăgit, frustrat… una dintre ele sau mai multe. Cert este că dacă ai folosit expresia aceasta, cu siguranță vorbele lui „X” au avut impact negativ asupra ta. Și foarte rar este cazul să-i lași pe ceilalți să te afecteze.
Hai să îți explic de ce. Sunt aici cel puțin două perspective.
1. Prima perspectivă este despre faptul că acel „X” conține în el acel „noroi”. Este al lui. Este în el. Și este atât de mult încât îl revarsă asupra altora. Aruncă în tine cu „noroiul” din el pentru ca să fii și tu murdar, iar astfel el să se simtă mai curat. Te-ai gândit vreodată la asta?
2. A doua perspectivă este despre asumare. Ok, el conține „noroiul” și tu nu ai nici o vină sau responsabilitate în privința a ceea ce face el cu noroiul lui. Cum spunea Socrate: ceilalți ne fac “daruri” frumoase sau mai puțin frumoase, dar noi decidem dacă le primim sau nu.
Partea de asumare vine, însă, astfel: eu am atras această experiență în viața mea. Eu am făcut ca “X” să arunce noroiul lui asupra mea. Ce am de învățat din asta? Care este motivul pentru care am atras această experiență?
Prima perspectivă este despre faptul că nu lași noroiul lui „X” să te atingă, adică nu îți asumi spusele lui.
A doua perspectivă este o continuare (sănătoasă) a primeia: după ce nu ai lăsat noroiul să te murdărească, adică după ce nu ți-ai asumat nemulțumirile și furiile altora, îți asumi ceea ce este corect să îți asumi: experiența de a trăi aruncarea noroiului asupra ta. Iar pe asta nu o poți face decât dintr-o stare de detașare. Adică fără să fii murdar de noroiul aruncat asupra ta.
Dacă îți asumi noroiul aruncat asupra ta, începi să fii ori frustrat, ori furios, ori să te învinovățești. Iar pe starea asta emoțională negativă nu ai cum să primești lecția.
Ce aruncă alții asupra ta, nu este treaba ta. Dar faptul că aruncă ceva asupra ta, este treaba ta. Pentru că tu ai atras asta.
Singura legatură între cele două este emoția pe care o simți. Cum te face să te simți acel noroi? Vinovat? Frustrat? Furios? Nedreptățit? Scârbit? Deprimat? Dezamăgit?
Identifică emoțiile. Ceea ce simți. Și apoi întreabă-te: când altă dată am simțit la fel? În tinerețe, adolescență, copilarie? Du-te cât mai departe în amintirile tale și vei găsi cu siguranță alte momente când ai simțit la fel. Acolo ai de lucrat. Nu pe prezent și nu pe persoana care te-a făcut să simți în prezent. Ci pe copilul care a suferit și încă nu e vindecat.
Metode de a-l vindeca sunt diverse. Psihoterapie, coaching, EFT… depinde care ți se potrivește. Ideea este că până când nu vei vindeca în tine copilul care suferea, adică experiențele dureroase din copilarie, nu vei vindeca nici adultul.
Pentru că adultul de azi conține copilul. Trăirile, experiențele, emoțiile lui. Copilul este în tine tot timpul prin amintirile tale. Prin experiențele tale. Atât cele frumoase, cât și cele urâte, dureroase.
Adultul nu suferă niciodată. Suferă doar copilul din el. Când copilul este vindecat, fericit, iubit și acceptat, adultul este și el la fel.
Nimic nu este despre prezent. Prezentul este clipa de aici și acum, în perfectă armonie. Când ai sentimentul că suferi acum, în prezent, este, de fapt, despre suferința din trecut, nevindecată încă.
Noroiul altora nu te atinge și nu te murdărește. Este al lor. Dacă tu nu îl primești, el nu există. Dacă te atinge și te murdărește, înseamnă că este și al tău. Adică tu crezi că îl meriți. Și ți-l asumi.
Crezi că îl meriți pentru că l-ai mai primit. Când erai copil și primeai orice. Pentru că un copil nu știe că poate și să nu primească. Este egocentric și consideră că tot ceea ce este în realitatea lui este despre el. Dacă este jignit, consideră că este adevărat, că este despre el. Nu are o gândire logică, elaborată, care să-i permită să privească situația altfel. Adică nu se gândește că ar putea să nu fie despre el. ci doar despre faptul că ceilalți au nevoie să jignească. De asta își asumă.
Tu ești adult. Poți decide, știind că dacă ceilalți te jignesc, este nevoia lor de a face asta și nu are legătură cu tine. Tu doar ești acolo ca supapă pentru ei. Dar, tu îți atragi această experiență pentru a vindeca în tine copilul care a suferit fiind jignit.
Decide ca un adult. Asumă-ți că un adult. Și te poți ajuta să faci asta, imaginându-ți că în locul tău este copilul tău. Nu l-ai apăra? Nu l-ai ajuta? Nu l-ai învăța? I-ai spune: „Da, meriți să fii împroșcat cu noroi!”, așa cum îți spui ție? L-ai lăsa să sufere simțindu-se murdar, jignit, dezamăgit, așa cum te lași pe tine?
Nu ai face toate astea pentru că îl iubești. Atunci pe tine de ce te lași? Fix din același motiv: pentru că nu te iubești. Nu te respecți. Nu ai o stimă de sine sănătoasă. Ai doar orgoliu (adică EGO), care este cu totul altceva decât stima de sine. Un orgoliu rănit. Pentru că dacă ai avea o stimă de sine sănătoasă și puternică, ai ști cine și cum ești și nu te-ar afecta spusele unora sau altora.
Iar aceasta stimă de sine se construiește tot în copilărie. Prin felul în care se raportează părinții sau persoanele care au grijă de copil, la acesta. Stima de sine a unui copil poate fi zguduită și de o simplă remarcă a mamei, adresată direct copilului (spusă acestuia) sau indirect (auzită de copil atunci când mama o spune altcuiva). Toate jignirile „la nervi” de genul „nesimțit”, „prost”, „m-ai dezamăgit” etc., comparațiile de genul „X este mai deștept” sau „X poate, tu de ce nu poți?”, au un impact major asupra copilului, chiar dacă nu pare.
Mama este un Dumnezeu pentru copil, cea mai înaltă autoritate. Copilul crede orice spus de părinți sau de persoanele care îl îngrijesc, îl cresc. Copilul preia întru-totul spusele acestora și așa se destramă stima de sine. Trauma deja s-a produs. Deși termenul de „traumă” pare o noțiune puternică, chiar așa este.
Copilul nu știe și nu poate vindeca aceste traume. Dar le poartă cu el toată viața. Până când le vindecă.
Fii adultul care are grijă nu doar de copiii biologici, ci și de copilul din el. Nu te mai ascunde și nu mai nega, dând vina pe alții. Când cineva aruncă asupra ta cu noroi, lasă orgoliul și vindecă acel copil din tine. Acum tu ești responsabil de asta, nu alții. Tu ești cel care să aibă grijă de el, nu alții. Poți. Oricând.
