Viața noastră este un vis pe care ni l-au creat alţii.
Visul ăsta l-am atras fiecare dintre noi – este, în sine, scopul pentru care am revenit pe Pământ.
Acei “alţii” şi ei sunt într-un fel creaţia noastră pentru că ei au fost persoanele cele mai potrivite pentru a ne crea visul.
De ce “alţii” ne-au creat visul – adică viaţa? Pentru că din momentul existenţei noastre ca şi câteva celule în corpul mamei şi până la vârsta de 7 ani, subconştientul nostru a înregistrat tot, fără o logică (copiii până la 7 ani nu au dezvoltată gândirea logică), dar cu trăiri şi emoţii puternice, care au lăsat urme în ceea ce suntem.
Aşa se face că în fiecare secundă în care nu suntem treji, prezenţi şi conştienţi, de fapt trăim visul creat de alţii. Dar când redevenim treji, prezenţi şi conştienţi, abia atunci putem să începem să ne creăm viaţa.
De exemplu, te surprizi pe tine că ai un sentiment sau o trăire intensă. Accesezi visul – copilăria, amintirile de acolo – întrebându-te “Când în copilăria mea am trăit ceva similar?” şi mergi cu amintirile cât de departe poţi, adică la cea mai veche amintire. După ce ai găsit cea mai veche amintire, te întrebi “De ce a fost nevoie să trăiesc eu asta? Care este lecţia mea de aici? Cu ce îmi foloseşte această experienţă?”
În felul acesta rescrii visul. Amintirile, în esenţă, nu vor fi altele, evident. Dacă ai primit o palmă în copilărie, iar asta te-a marcat profund, fiind parte din visul tău, nu vei schimba această amintire. Dar vei face ceva cu mult mai preţios: vei înţelege de ce ai atras această experienţă şi vei schimba ceea ce simţi faţă de ea, schimbându-te, de fapt, pe tine. Înţelegând şi acceptând partea pozitivă din orice experienţă negativă, tu nu o vei mai aduce în prezent iar şi iar. Pentru că noi aducem în prezent trăiri şi emoţii din trecut pentru că avem nevoie să le înţelegem şi să le acceptăm lecţiile. Numai aşa schimbăm visul şi ne recreăm viaţa conştienţi, treji şi prezenţi.
Şi, da, este un efort major în a face asta. De ce l-ai face? Păi întreabă-te dacă îţi este bine în viaţa ta aşa cum este ea acum. Dacă nu îţi este bine, dacă ai parte de suferinţe, de tristeţi, de nemulţumiri, dacă nu te simţi bine tu cu tine (şi dai vina pe alţii, de cele mai multe ori), atunci… crezi că se merită efortul?
De fapt, dacă analizezi sincer, fizic şi psihic nici măcar nu este un efort atât de mare. Este doar un efort de voinţă. Voinţa de a ieşi de pe pilot automat, de a mai trăi viaţa ca un vis creat pentru tine de alţii. Vis, care pare coşmar, de cele mai multe ori.
Adică, oare nu este mai mare efortul de a tot controla, de a te tot teme, de a tot face scenarii, de a tot căuta să înţelegi pe alţii şi ceea ce este în afara ta, când realitatea este că nici nu poţi controla ceva din afara ta, ci doar pe tine însuţi?
Nu poţi rescrie visul deja trăit. Nu poţi rescrie amintiri. Dar te poţi recrea pe tine ca acel om conştient, treaz şi prezent care nu mai retrăieşte iar şi iar visul creat de alţii. Care nu mai aduce din trecut amintiri dureroase. Care nu mai dă vina pe ceilalţi pentru ceea ce trăieşte. Care are puterea de a crea în realitatea sa ceea ce doreşte.
Şi uite, primul pas: începe de mâine dimineaţă. Simplu. Când deschizi ochii, înainte ca orice gând să îşi facă loc în mintea ta, pune tu gândul pe care îl vrei. Repetă un cuvânt cu vibraţie înaltă. Bucurie, adevar, recunoştintă, fericire, compasiune, iubire etc. Repetă acest cuvânt de câteva ori. Psihologia cuantică ne spune că fiecare cuvânt are o anumită energie şi repetând un cuvânt cu energie pozitivă, acea energie se integrează în noi. Atât este de simplu.
**Când eşti nervos, trist, agitat, dezamăgit, iritat, frustrat sau oricum altfel şi nu îţi este bine, fă efortul acesta de voinţă şi repetă un cuvânt cu vibraţie întaltă. Şi starea ţi se va schimba. Dacă mai vrei un argument: pe asta se bazează şi rugăciunile sau descântecele. Au cuvinte de vibraţie înaltă. Prin asta “vindecă” sau ajută rugăciunile şi descântecele.
Repetând un cuvânt cu vibraţie înaltă încă de la începutul zilei şi punându-ţi intenţia să trăieşti ceea ce spui, vei atrage în realitatea ta experienţe similare. Asta nu înseamnă că fiecare zi de acum încolo îţi va fi roz. Pentru că visul creat de alţii încă există în tine şi din când în când tot iese la iveală pentru că se vrea vindecat.
Dar tu, având deja experienţe pline de emoţii şi vibraţii pozitive, învăţând cum să fii prezent şi conştient, nu te vei mai lăsa atât de afectat de orice vine către tine. Adică, nu vei mai fi total surprins sau nepregătit. Vei şti să faci diferenţa între realitatea creată de tine şi visul creat de alţii. Şi, mai ales, vei şti ce să faci pentru ca ţie să îţi fie mai bine în viaţa ta. Viaţa ta, creată de tine, prezent şi conştient.
Pasul doi este asemeni unei condiții. Nu neapărat obligatorie, dar necesară pentru ca tu să capeţi încredere în puterea ta de a-ţi recrea viaţa. Şi este o condiţie iarăşi simplă, nu ceva complicat: stai cât mai mult în starea de observator. Adică, întreabă-te frecvent: “Ce fac eu acum?”.
În virtutea obişnuinţei şi a puterii pe care deja visul o are, avem tendinţa să intrăm foarte uşor pe pilot automat şi să facem/să gândim/să simţim cum am mai simţit. Adică să fim iarăşi în vis, nu în starea de conştienţă şi prezenţă.
Dacă te opreşti şi te întrebi “Ce fac eu acum?”, ai să vezi că de multe ori o să te surprinzi prin nu-ştiu-ce trecut sau viitor. Retrăind ceva ce ai mai trăit sau imaginându-ţi ceva din viitor. Indiferent că sunt experienţe pozitive sau negative, ele nu sunt prezente. Adică tu nu eşti în prezent. Ori doar în prezent îţi poţi recrea viaţa.
Pasul trei decurge din pasul doi. Atunci când te surprinzi în ceva negativ, din trecut sau din viitor, opreşte-te şi spune simplu: “Stop”. Când spui “stop” câmpul tău cuantic îngheaţă, totul se opreşte şi aşteaptă ca tu să dai altă comandă. Dacă erai trist, dă comanda “bucurie”. Dacă erai dezamăgit, dă comanda “încredere”. Dacă erai neliniştit, dă comanda “linişte sufletească” sau “pace”. Şi repetă de câteva ori. Nu trebuie să şi simţi imediat. Ai răbdare. Repetă şi atât. Până când câmpul tău energetic se va umple de vibraţia cuvântului pozitiv.
Şi ultimul pas: dacă vrei ca lucrurile să fie şi mai profunde, iar ţie să îţi fie şi mai bine în viaţa ta, poţi continua şi cu acţiuni pozitive. Pur şi simplu, fă ceva care să te bucure. Fă asta în fiecare zi. Caută în tine toate acele lucruri care te bucură. Îţi sugerez chiar să le scrii pentru ca să le reţii mai bine sau să le poţi accesa uşor. Eu am o astfel de listă făcută cândva. Cu tot ce mă bucură pe lumea asta, începând de la gustul cafelei până la senzaţia nisipului fierbinte pe tălpi sau la mirosul de vanilie, îmbrăţişarea fiicei mele, momentele mele cu mine etc. Fă-ţi o astfel de listă. Şi fă în fiecare zi ceva care să îţi aducă bucurie. Ţie şi poate şi altora.
Viaţa prezentă şi conştientă, viaţa pe care fiecare ne-o dorim, este chiar aici şi acum, în mâinile noastre. Şi nu necesită resurse costisitoare pentru a ne-o crea. Un cuvânt repetat dimineaţa pentru câteva minute, auto-observare, un “stop” spus când nu ţi-e bine şi o acţiune care îţi aduce bucurie… toate acestea sunt simple şi ieftine. Nu poţi băga scuza cu “nu am timp” şi nici pe cea cu “nu am bani”. Ai tot ce îţi trebuie. Adică te ai pe tine pe deplin la dispoziţia ta.
***Acest articol mi-a fost inspirat de o femeie deosebită, psiholog Niculina Gheorghiţă şi emisiunea din acest link: https://www.youtube.com/watch?v=uvDuQiMsEpQ&t=974s
