De curând, un prieten drag, om deosebit şi cu un suflet frumos, îmi povestea cu dezamăgire cum că este în continuare singur. Adică, de ceva timp tot singur. Şi asta pentru că nu reuşeşte să găsească o femeie.
– Cum adică nu reuşeşti să găseşti? Eu nu cred că e greu să găseşti, ci mai greu este să păstrezi relaţia cu acea femeie.
Si eram ferm convinsă că nu mă înşel.
– Ba nu, chiar e greu să găsesc o femeie pentru că majoritatea vor să fie independente, libere şi fără obligaţii, vor doar sex de la un bărbat şi atât. Şi atunci, mă conformez şi eu. Rămân detaşat şi le dau ce vor.
Am rămas foarte contrariată. Şi, în sinea mea, am început deja să fac statistici şi să îmi amintesc de tot ce am văzut şi auzit în ultimul timp. Adevărul este că femeile din jurul meu, nu ma refer doar la prietene, ci şi la femeile cu care interacţionez (fie personal, fie profesional)… deci, aceste femei sunt exact pe dos. Adică, ele sunt dezamăgite că bărbaţii nu vor să se implice, ci vor doar distracţie şi sex. Deşi ele îşi doresc o relaţie.
Şi am stat atunci să reflectez. Unde este adevărul? Ştii, când doi oameni îţi spun lucruri total opuse, se zice că adevărul este undeva la mijloc. Doar că aici nu se aplică.
Ideea este că Dumnezeu şi Universul întotdeauna ne dau exact ceea ce suntem şi ceea ce avem nevoie pentru a evolua. Şi atunci, fie femeie, fie bărbat, dacă întâlneşti o astfel de situaţie repetitivă, adică parteneri care nu vor decât ceva superficial, înseamnă că tu nu eşti încă pregătit pentru o relaţie. Ceva din tine, la nivel subconştient, ţine la distanţă relaţia, pe care la nivel conştient ţi-o doreşti.
Sau, mai există o variantă: ai întâlnit una-doua situaţii şi ai ajuns să îţi fixezi în subconştient că „aşa sunt femeile” sau „așa sunt bărbații” în ziua de astăzi. Şi, având valoare de adevăr, această idee începe să îţi devină driver subconştient. Adică, vei încerca să îţi demonstrezi că aşa este. Şi vei începe să “pândeşti” orice semn că este aşa. În plus, chiar asta vei atrage. Adică, acele femei sau acei bărbaţi care nu se implică.
Că este prima sau a doua variantă, oricum ar fi, este clar că ai ceva de muncă tu cu tine. Mai întâi să descoperi: eşti cu adevărat pregătit pentru o relaţie? Crezi întru-totul că există şi vei întâlni femeia sau bărbatul acela? Sau cumva mai este vreo teamă pe undeva? Poate o teamă că nu îl/o vei găsi. Sau poate o teamă că nu va ţine relaţia. Sau poate o teamă că vei suferi?
Teama de suferinţă este cea mai frecventă cauză pentru care se întâmplă să nu atragem ceea ce ne dorim în vieţile noastre.
Acum câteva luni vorbeam cu o prietenă dragă exact despre asta. La fel şi ea, mi se plângea că este singură şi că îşi doreşte foarte mult o relaţie. Apoi, din vorbă în vorbă, povestind noi două la o cafea, îi ziceam despre lucrurile cu care ma confrunt eu uneori în relaţia mea. Că nu este totul roz, că suntem oameni şi este firesc să mai şi greşim… ba eu, ba el… că dacă nu ai maturitatea de a te detaşa şi dacă nu faci efortul de a te reîntoarce în iubire, atunci relaţia este doar un război al EGO-urilor.
Şi tot povestindu-i, îmi spune la un momentdat:
– Ei, vezi, asta nu îmi doresc eu! Eu vreau o relaţie frumoasă, cu armonie, fără să stau să mă gândesc, să mă întreb…
– Păi, draga mea, aşa ceva nu prea există. Sau exista, dar numai atunci când există maturitate şi vă cunoaşteţi foarte bine. Altfel… fiecare cu rănile lui şi cu EGO-ul lui. Deci până la urmă ce vrei? Vrei o relaţie?
– Da, vreau, dar să nu fie aşa.
– De ce?
– Pentru că nu vreau să sufăr.
– Ups! Iată cum adevărul ieşi frumos la iveală din subconştient. Deci, motivul pentru care tu nu atragi această relaţie şi acest bărbat este că ţie îţi este frică de suferinţă.
Ştii, dorinţele noastre sunt bumerang pentru Univers. Le trimiţi acolo şi Universul îţi dă ceea ce ai trimis că vrei. Ori, dacă tu zici: vreau, dar îmi este frică… atunci Universul ce să îţi dea? Sau cum să îţi dea, dacă ţie îţi este frică?
Mai scriam eu cândva despre treaba aceasta cu dorinţele către Univers. Ele trebuie spuse aşa cum o face un copil de ziua lui. Vine momentul tortului, toată lumea îi cântă “La mulţi ani!”, este vesel, îşi pune în gând dorinţa, suflă în lumânări şi se întoarce la petrecerea lui. Nu se întreabă ce şi cum, dacă, nu îi este teamă de ceva sau altceva. Spune dorinţa, suflă în lumânări şi continuă petrecerea.
Noi, adulţii, de ce trebuie să muncim pentru dorinţele noastre? Nu pentru că suntem mai realişti, mai raţionali sau mai logici. Ci tocmai pentru că însoţim dorinţele şi de temerile sau îndoielile noastre. Şi astfel, ne facem munca mai grea şi mai îndelungată. Nu avem încredere şi nu avem credinţă. Aşa cum o are un copil. Copilul ştie că dorinţa i se va îndeplini. Ăsta este adevărul lui. Şi nu este nici o naivitate aici. Dacă poţi să crezi pur şi simplu, fără să te îndoieşti sau să analizezi cum, atunci se va întâmpla.
Aşa cum este credinţa în Dumnezeu. Atunci când o ai, nu îţi trebuie dovezi şi nici nu ai îndoieli. Ce ar fi să crezi şi în tine la fel? Şi în dorinţa ta de a avea acea relaţie? Să ai încredere 100% că există şi vei întâlni femeia/bărbatul pe care îl doreşti?
Atâta vreme cât te îndoieşti sau ţi-e frică… nu te mira că nu apare. Şi revenind la frica de a suferi, îţi voi spune ce-i spuneam şi prietenei mele: nimeni nu îţi poate garanta că nu vei suferi. Sau, poate vor exista momente minunate şi momente în care vei fi tristă ori dezamăgită ori mai-ştiu-eu-cum. Şi este firesc. Nu în sensul că suferinţa este firească. Ci că, dacă nu lucrezi tu cu tine să fii cât mai mult timp în iubire, compasiune și înţelegere, va fi şi suferinţă. Pentru că atunci când nu eşti în iubire, eşti în EGO. El este cel căruia îi este frică, cel care se îndoieşte, cel care suferă. Nu sufletul.
Deci frica şi fuga de suferinţă nu este a ta, ci a EGO-ului tău. Tot din el vine şi teama că nu o/il vei întâlni. Pe ea. Pe el. Relaţia pe care ţi-o doreşti.
Restul… este doar un context. Câte femei sau câţi bărbaţi vor sau nu vor să se implice… sunt doar cifre de-ale statisticienilor. La care poti să te adaugi sau nu. În funcţie de ceea ce crezi tu despre tine, despre dreptul tău la fericire, dar şi în funcţie de cât de conştient eşti de fricile tale şi de cât de mult lucrezi cu tine pentru a fi în armonie cu tine. Pentru a atrage, apoi, armonia cu o Ea sau un El.
