Da! Există! Şi este simplă. A fost descoperită de ceva timp, însă fiecare află de ea abia atunci când este pregătit să o şi pună în practică.
Fiecare dintre noi, ca suflete şi spirite, venim să ne întrupăm pe acest Pământ la un anumit moment şi într-o anumită familie. Şi momentul şi familia ni le alegem în funcţie de rănile pe care le avem de rezolvat/vindecat în noi.
Şi există 5 astfel de răni emoţionale: respingerea, abandonul, umilirea, trădarea şi nedreptatea. Iar noi putem avea doua, trei sau chiar pe toate. Combinarea acestor răni nevindecate ne face să fim aşa cum suntem şi să avem diverse nevoi şi aşteptări.
***Despre toate aceste răni şi cum ne influenţează fiecare, Lise Bourbeau descrie în detaliu în cartea sa “Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înşine”.
De exemplu, dacă tu mai ai de vindecat rana respingerii şi pe cea a trădării, vei alege o familie în care părintele de acelaşi sex cu tine să te respingă, iar părintele de sex opus să te trădeze.
Rana respingerii se activează atunci când părintele de acelaşi sex cu tine nu şi-a dorit un copil (mama a rămas însărcinată fără să îşi dorească şi transmite acest lucru copilului încă din faza de făt) sau şi-a dorit un copil de sex opus (dacă eşti fată, voia un baiat şi invers).
Rană trădării se activează foarte simplu: părintele de sex opus promite ceva copilului şi nu se ţine de cuvânt. De exemplu îi spune copilului “vin să te iau de la grădiniţă la ora x” şi din diverse motive, ajunge să vină celălalt părinte – această simplă întâmplare este suficientă pentru ca să activeze rana trădării.
Aceste doua răni activate vor transforma personalitatea copilului care va purta două măşti: masca fugarului – venită din rana de respingere şi masca dominatorului – venită din rana de trădare.
Lise Bourbeau descrie aceste măşti astfel:
- “Fugarul se simte respins de persoanele de acelaşi sex ca şi el. Le acuză pentru faptul că îl resping şi este furios atât împotriva acestor persoane cât şi împotriva lui însuşi. Astfel va trăi toată această furie împotriva lui însuşi.”
- “Dominatorul se va simţi foarte repede trădat de persoanele de sex opus şi are tendinţa de a le acuza pentru suferinţa şi emoţiile pe care le simte.”
Comportamentele asociate acestor măşti sunt mult mai complexe, iar cine vrea să le aprofundeze le poate găsi în cartea lui Lise Bourbeau amintită mai sus.
Indiferent care sunt rănile pe care le avem de vindecat în această viaţă, ele se manifestă în orice relaţie avem cu altcineva, dar mai ales în relaţiile foarte intime. Adică în cuplu. Pentru că şi aici, în cuplu, atragem acele persoane alături de care să ne vindecăm rănile.
De exemplu, dacă ai activată rana trădării, vei atrage iar şi iar parteneri care simţi că te trădează.
Pe de alta parte, rana respingerii fiind în relaţia cu persoanele de acelaşi sex, nu se va manifesta în cuplu, însă se poate manifesta în alte relaţii: cu prietenii, colegii, şefii etc. Cineva cu această rană a respingerii activată va atrage şefi de acelaşi sex de care se vor simţi respinşi.
Luaţi toate aceste informaţii şi pliaţi-le pe experienţa voastră de viaţă. Veţi constata cu uşurinţă cât de adevărate sunt :).
Ideea este că orice rană se poate vindeca într-un mod foarte simplu. Adică “reţeta” este simplă, însă modul ei de aplicare şi efortul de a o aplica sunt aspecte care necesită timp, deschidere, autoconştientizare şi mai ales dorinţa reală de a o face. Pentru că rezistenţa noastră cea mai mare va veni din partea EGO-ului. Şi veţi înţelege imediat de ce.
Această reţetă universală sună astfel: oferă celuilalt exact ceea ce ai nevoie să primeşti de la el.
Noi credem că intrăm în relaţii pentru a ne satisfice anumite nevoi. Şi, mai mult decât atăt, avem pretenţia ca celălalt să ne satisfacă aceste nevoi.
Dacă ai nevoie de încredere şi apreciere (rana trădării şi a abandonului), vei avea aşteptarea ca partenerul să ţi le ofere. Doar că tu ai atras un partener care fix asta nu face. Tocmai pentru ca tu să înţelegi şi să îţi rezolvi această rană.
Atunci când reuşeşti să înţelegi şi să accepţi acest adevăr al tău despre tine, poţi începe şi procesul de vindecare: oferă tu ceea ce ai nevoie să primeşti de la el. Oferă tu încredere şi apreciere.
De ce este aceasta reţeta universală? Pentru că atunci când oferi cuiva ceea ce tu ai nevoie să primeşti de la acea persoană, de fapt îţi oferi ţie. Când oferi, creierul secretă acei neurotransmiţători care îţi dau o stare de bine. Şi ieşi, astfel, din judecată, furie, frustrare, dezamăgire şi orice altă emoţie negativă pe care o ai când nu primeşti ceea ce doreşti.
Evident, acum apare şi bariera fundamentală: EGO-ul. El vine şi spune: “Cum adică să ofer tot eu??? Dar ce, eu nu merit să primesc???” sau “Dar să ofere şi el! Ce, numai eu??? Ce, eu sunt mai fraier???” şi tot felul de astfel de gânduri care vin din străfundurile EGO-ului care se simte dat la o parte.
Şi aici vine acel efort de care spuneam. Efortul de a rămâne în iubire, de a conştientiza că numai aşa ne putem vindeca rănile. Unii dintre noi, vom putea să îl facem. Alţii nu. Sau, uneori vom putea, alteori nu. Este firesc. Am fost învăţaţi să ne comportăm şi să gândim într-un fel anume. Şi am exersat acel fel atâţia ani. Este greu să ne schimbăm peste noapte. Oricât de mult ne-am dori şi am conştientiza. Doar că, orice învăţ are şi dezvăţ. Adică nu este imposibil.
Şi nu vorbesc din cărţi. Lucrez de ceva timp cu mine şi cu rănile mele emoţionale. Şi am momente în care EGO-ul este mai puternic. Şi îl las sa fie atunci când simt că nu pot altfel, acceptând că 41 de ani am făcut într-un anume fel şi am avut anumite convingeri. Nu le pot schimba peste noapte. Nu este posibil aşa. Dar ştiu că este posibil să schimb în mine ceea ce nu îmi place şi nu îmi dă o stare bună. Şi continui să o fac iar şi iar.
Atunci când reuşesc să ofer ceea ce eu am nevoie să primesc, trăiesc o stare de o bucurie infinită. Aproape euforică. Parcă totul se aliniază şi se armonizează. Şi îmi este bine.
Şi hai să îţi mai spun ceva. La un momentdat, EGO-ul meu s-a revoltat atât de mult încât m-a determinat să fac fix pe dos. Adică, în loc să ofer ceea ce eu aveam nevoie, am oferit exact ce primeam. Efectul a fost că am căzut eu singură în plasa mea. Şi a durut enorm. Am simţit vinovăţie, furie, frustrare, dezamăgire, confuzie şi o tristeţe acută. Apoi am realizat ce făceam. Am oprit totul şi m-am reîntors la a oferi ce am nevoie. Ştii că nu a fost greu să fac asta? Şi eu mă miram. Dar am înţeles că nu a fost greu pentru că ăsta era, de fapt, adevărul meu. În esenţa mea, eu nu voiam să fac acele lucruri, dar mă lăsasem condusă de EGO.
Atunci când eşti aliniat inimiii şi sufletului tău, cu adevărat, nimic nu este greu. Ca şi cu o mâncare: când nu îţi place, e greu să o înghiţi, dar când îţi place, este uşor. Ori noi suntem fiinţe divine. Divinul din noi este iubirea. Când suntem aliniaţi acestui divin, nu este niciodată greu. Greu este atunci când nu ne urmăm inima. Pentru că este ca şi cum ne luptăm noi cu noi înşine chiar împotriva noastră.
Aşa cum singura cale autentică de a elimina o frică este să faci exact ceea ce îţi este frică, la fel şi cu rănile noatre emoţionale. Nu ne putem vindeca singuri. Avem nevoie de cineva şi de o relaţie. Deci, singura cale autentică de a vindeca o relaţie (vindecându-ne propriile răni) este să oferi ceea ce tu ai nevoie să primeşti din acea relaţie.
