Cu toții avem stări, avem emoții, avem gânduri. Și ele sunt interconectate, se influențează și se determină unele pe altele.
Și este atât de simplu, atât de profund, atât de înălțător și de dătător de forță interioară atunci când conștientizezi că TU ești stăpânul lor și nu ele stăpânele tale!!!
Adică atunci când preiei controlul și nu mai lași un gând, o emoție, o stare să îți dicteze comportamentul, acțiunile și tot ceea ce ești în acel moment.
Și nu o spun din cărți, ci din experiență trăită. Asumat.
M-am trezit într-o dimineață cu o anumită nevoie. Și nevoia aceea părea să fie singura care conta în acel moment. Iar necesitatea mea ca nevoia să fie satisfăcută părea să fie cea care mă controla întru-totul.
Și cum Universul nu doarme niciodată, evident că mi-a dat să experimentez. Adică, a creat condițiile ca nevoia mea să nu aibă nici o șansă de a fi satisfăcută.
Conform tiparului de zeci de ani… prima mea reacție a fost de frustrare. Am conștientizat-o și mi-am trezit inima și mintea: “Cine sunt eu? Sunt doar această nevoie? Îi permit ei să mă definească acum? Să mă controleze și să îmi determine starea???”
“Sunt infinit mai mult decât această nevoie” – mi-au spus și inima și mintea. Și sunt atâtea în mine cu mult mai frumoase, mai profunde, mai înălțătoare decât această nevoie!
Nevoile vin din limitările noastre fizice – cum sunt foamea, setea, somnul sau din limitările noastre psiho-emoționale, adică din frici.
Frica de nesiguranță – creează nevoia de siguranță. Frica de a fi slab – creează nevoia de putere. Frica de a nu fi iubit – creează nevoia de afecțiune, nevoia de a fi apreciat, nevoia de a primi dovezi de iubire etc. Frica de a nu fi părăsit/abandonat – creează nevoia de dependență.
Din inima nu vine nici o nevoie. Inima nu are nevoi. Doar trupul și mintea creează nevoi.
Când ești în inimă, aliniat la adevărurile tale profunde, nu ai nevoi. Ci doar ești. Și îți este bine, oricum ai fi. Pentru că inima ta este conexiunea cu Dumnezeu. Și acolo este loc doar de iubire.
Când ai o emoție, o stare, un gând și nu îți este bine, nu mai ești în inimă și în adevărul tău profund.
Și atunci… oprește-te din toate. Fă liniște în mintea ta și întreabă-te:
“Care este adevărul meu din inima mea acum? Sunt EU doar această emoție, stare sau gând? Le permit lor să mă definească acum? Să mă controleze și să îmi determine cine sunt???”
