Majoritatea dintre noi, datorită suferinţelor din trecut, avem tendinţa să stăm tot timpul la pândă pentru ceea ce se poate întâmpla rău. De ce şi cum de se întâmplă asta?
Tot ceea ce vedem, auzim, simţim sau trăim efectiv, mintea noastră înregistrează. Mintea are abilitatea de a coda toată această imensitate de informaţii în subconştient. Am mai scris şi o repet: conştientul operează cu maxim 40 de informaţii pe secundă, în timp ce subconştientul cu 20.000.000 de informaţii pe secundă. Toate aceste informaţii rămân undeva în noi, sunt tot timpul acolo, chiar dacă noi habar nu avem. Realist vorbind, nici nu putem concepe cum “arată” toate acestea 🙂 .
Ca adulţi, atunci când trăim ceva neplăcut, nu întâmplarea sau situaţia în sine este cea care ne supără sau ne afectează, ci subconştientul scoate la iveală o imagine negativă, o convingere nesănătoasă sau o amintire celulară a ceva întâmplat în copilărie sau chiar mai departe de copilărie (o să explic asta imediat).
De exemplu, dacă atunci când te certa mama, ea sau altcineva purta un tricou galben, este posibil ca în mintea ta să se creeze o legătură şi să ajungi să te simţi aiurea atunci când vezi galben. Poate că pare exagerat, dar cercetătorii în neuroştiinţe, fizică şi pishologie cuantică au demonstrat că acest lucru este posibil şi chiar se întâmplă cu uşurinţă.
Aşa funcţionează mintea noastră. Creează conexiuni. Neuronul nu poate “trăi” de unul singur. Neuronii fac sinapse, ceea ce se traduce în scheme de gândire sau tipare. Uite, de exemplu, ca eu să testez acum la laptopul meu, în creierul meu se întâmplă nu-ştiu-câte milioane de sinapse astfel încât creierul să dea comandă mâinii şi degetelor să se miste într-un fel anume, să apăs pe o anumită tastă etc. Cred că ai prins ideea.
Aşa se întâmplă cu orice acţiune sau comportament. Doar că se întâmplă automat şi fără ca noi să fim conştienţi de asta. De exemplu, dacă ai mâncat, nu eşti conştient de felul în care se secretă acid gastric sau cum se transformă şi trec lipidele sau proteinele în sânge. Nu eşti conştient de asta. Nu simţi, nu vezi, nu auzi. Dar ele se întâmplă. Aşa este şi cu tricoul galben şi starea ta de indispoziţie. Creierul tău a făcut o conexiune de care tu nu eşti conştient. Dar pe care o poţi scoate la iveală 🙂 .
Tot cercetătorii de care spuneam au descoperit că tot ceea ce trăim este stocat ca amintire celulară. Adică fiecare celulă a noastră poartă informaţie. Şi nu doar informaţie trăită de noi înşine. Atunci când ovulul s-a cuplat cu spermatozoidul, ele purtau nu doar ADN fizic, ci si unul informaţional. Adică amintirile celulare ale mamei şi tatălui. La fel s-a întâmplat şi la părinţii tăi, care purtau de la bunici, iar bunicii de la străbunici şi tot aşa.
Adică avem amintiri celulare care nu sunt ale noastre, ci ale tuturor celor care au existat înainte ca noi să existăm. Interesant, nu? Eu, când am citit despre asta, am simţit un fel de copleşire. Pentru că am realizat cât de complecşi suntem!!!
Aceste amintiri celulare pot fi şi bune, frumoase, benefice, dar pot fi şi dureroase, urate, chiar înspâimântătoare şi distructive. Gândiţi-vă numai că bunicii sau străbunicii au fost prin războaie. Ce grozăvii or fi simţit şi trait pe acolo, care i-au marcat şi care au rămas în mintea lor!!! Şi noi este posibil să le avem, să le purtăm cu noi şi habar nu avem de asta!!!
Amintirile celulare negative sunt cu noi tot timpul, fie că vrem, fie că nu vrem. Şi ele rămân acolo dintr-un motiv foarte simplu: ca să ne protejeze. Mintea noastră face asta! Adică nu şterge aceste amintiri pentru că ele sunt ca un trigger pentru ca să recunoaştem posibile situaţii în care să se repete ceva dureros. Ca bariera de tren şi semnalul luminos sau chiar audio care ne atrage atenţia că vine trenul!
Cum în ziua de astăzi am ajuns să fim foarte stresaţi, foarte încărcaţi cu tot felul de acţiuni, sarcini, treburi de făcut, fiind parcă în criză de timp continuu, este ca şi cum am merge pe un drum în care din 10 în 10 metri sunt bariere de tren. Ştiu că sună ciudat, dar aşa am ajuns să ne comportăm. Pentru că ne oferim foarte rar lucruri plăcute, pentru că nu ne dăm voie să ne bucurăm de viaţă, pentru că am trăit deja lucruri care ne-au rănit, am ajuns să stăm tot timpul la pândă.
“Dacă se întâmplă ceva rău?”… “Ce se poate întâmpla rău?”… sunt întrebări de care aproape nu mai suntem conştienţi, dar care rulează permanent în mintea noastră. Pentru că mintea zice că ne protejează dacă facem asta. Când noi ne spunem că nu mai vrem să suferim (cine nu şi-a spus niciodată asta???) atunci activăm sistemul de autoprotecţie. Nu că el nu ar funcţiona deja. Dar când o şi spunem, cu atât mai mult scad barierele de tren la 10 – 7 – 5 – 3 metri!!! Suntem în alertă cam tot timpul.
Ştiţi cam când nu suntem în alertă? Când trăim prezenţi şi conştienţi. Uite, ia întreabă-te fix acum: este ceva care ACUM, în chiar această secundă, îţi ameninţă viaţa? Sunt convinsă că nu este, din moment ce stai şi citeşti asta 🙂 . Cu toate acestea, sistemul tău de autoprotecţie este deja pornit tocmai pentru că citeşti asta 🙂 . Ciudat, nu?
Ia opreşte tu sistemul de autoprotecţie şi dă-ţi voie să trăieşti ACUM ceva frumos! Deschide youtube şi scrie “faze haioase cu pisici/câini/bebeluşi” (dupa preferinţă). Apoi, uită-te măcar la un filmuleţ.
Ai făcut-o? Ei, felicitări, atunci! 🙂 Tocmai ai preluat controlul vieţii tale. Al sănătăţii tale. Fizice şi psihice. Tocmai ai oprit sistemul de autoprotecţie. Cum este asta ceva bun? Să-ţi spun ceva: tu doar l-ai oprit pentru un moment şi ţi-ai dat voie să te simţi bine. Ţi-ai adus endorfine în organism. Adică sănătate. Deci, nu rişti nimic că l-ai oprit un moment.
Adică, chiar dacă este oprit, este suficient de puternic ca să se reactiveze imediat. Să luăm un exemplu: cât tu stai şi te uiţi la youtube, să zicem că izbucneşte un incendiu. Crezi că nu o să sari de pe scaun să faci ceea ce ai de făcut? Sau dacă primeşti un mesaj neplăcut de la cineva, crezi că nu o să reacţionezi? Evident că da! Deci, nici un risc. Doar o pauză de fericire. Sau, mă rog, stare de bine 🙂 .
Revenind la acest “stat la pândă” să nu se întâmple ceva negativ… Atunci când eşti conştient şi prezent, şansele de a “vâna” tot ce este negativ se reduc considerabil. Asta nu înseamnă că se şterge ceva din acele amintiri celulare distructive. Ele rămân acolo. Şi ca să le ştergi sunt alte metode. Pentru cine este interesat, pot da detalii în particular.
Deşi acele amintiri celulare distructive nu se şterg prin a sta prezenţi ţi conştienţi, ne scădem starea de stres. Adică nu ne mai dăm voie să trăim tot felul de emoţii negative care nu ne fac nici un bine. Nici fizic şi nici psihic. Se ştie că nu putem simţi concomitent două emoţii opuse. Nu poţi fi simultan şi trist şi vesel. Deci, dacă alegi să fii vesel, blochezi temporar starea de tristeţe aducătoare de rău în tine şi în viaţa ta.
Eu am dat doar un exemplu cu filmuleţele haioase pe youtube. Poţi face orice altceva ce te bine-dispune. Poţi suna o persoană dragă. Poţi asculta o muzică preferată. Poţi să te bucuri de aroma cafelei şi atât. Poţi să faci orice. Orice îţi face bine.
Hai să îţi mai dau un argument. Făcând ceva care îţi dă starea de bine, este ca şi cum nu ai avea stomacul gol. Ce se întâmplă atunci când iei un medicament pe stomacul gol? De obicei afectează ceva. Indicat este să mănânci. Aşa şi cu această stare de bine autoindusă. Atunci când se întâmplă ceva negativ (şi vieţile noastre sunt pline de aşa ceva!), faptul că ai în organism şi ceva endorfine, te va proteja să reactionezi cu intensitate maximă.
E ca atunci când zici că un necaz nu vine singur. Ştii maxima asta, nu? Dacă tu eşti deja indispus sau nu ai o stare bună, când mai vine ceva peste, parcă resimţi şi mai puternic şi te adânceşte în starea ta neplăcută. Ori, dacă starea ta este bună, ceea ce vine negativ, vei resimţi altfel. Şi nu există riscul să nu iei decizia bună pentru că endorfinele nu sunt droguri care să îţi încetoşeze mintea 🙂 .
Şi încă o idee – pentru cei care o cred 🙂 . Stând la pândă şi vânând să nu apară ceva negativ… acţionezi asupra Legii Atracţiei. Adică, dacă atenţia ta este focusată pe negativ, atragi tocmai negativul. Cum zice prietena mea, Clarissa: dacă stai pe frecvenţa Kiss FM, asculţi ceea ce difuzează Kiss FM şi nu ai cum să asculţi ceea ce difuzează România Actualităţi. Aşa şi cu negativul şi pozitivul. Dacă tu te pui pe frecvenţa pozitivului, atragi pozitivul. Şi invers.
Lasă vânătoarea de ce e negativ. Lasă TV-ul. Ştirile de la ora 5. Grijile. Oamenii negativi sau pesimişti. Îndoielile. Fricile. Trecutul. Stai aici şi vânează starea de bine, zâmbetul, bucuria, recunoştinţa, iubirea, aprecierea, mulţumirea etc.
Evident, ideal ar fi să nu le ascunzi pe toate sub preş deschizând youtube-ul. Ci să le rezolvi. Dar până atunci, măcar dă-ţi voie să vină mai mult bine în viaţa ta. Schimbă frecvenţa şi ascultă postul de radio care îţi face bine 🙂 .
