Emoția – legătura dintre conștient și subconștient. Sau despre cum să ne indeplinim visele și dorințele

Trăim cu iluzia că mintea conștientă ne conduce. Că ea știe, înțelege, decide. Adevărul este, însă, că mintea subconștientă ne conduce. Viața. Gândurile. Sentimentele. Emoțiile. Acțiunile. Tot. Iar mintea conștienta doar “ne aduce la cunoștință” deciziile subconștientului.

Doar că… avem puterea de a inversa procesul 🙂 Adică de a prelua controlul. Asupra subconștientului. Și de a-l face noi să lucreze pentru noi. Exact așa cum ne dorim. Creându-ne viața pe care ne-o dorim.

Dar pentru asta avem nevoie de CLARITATE. Ce vreau? Ce îmi doresc? Cum arată în detaliu “cea mai frumoasă variantă a vieții mele”? Sau, ca să fim concreți: ce fel de job îmi doresc? ce fel de relație îmi doresc? ce fel de oameni vreau alături de mine? etc….

Și, pe lângă claritate, mai am nevoie de un ingredient magic: EMOȚIA. Emoția asociată ideii de a fi și de a avea ceea ce ne dorim. Iar emoția aceasta nu poate apărea autentic decât atunci când efectiv ne imaginăm că deja fiind și având ceea ce ne dorim.

Despre asta vorbește omul acesta minunat în clipul atașat. Imaginează-ți că ești și ai ceea ce îți dorești. Dar nu o face doar ca un joc imaginativ al minții. Pune sentiment în ceea ce faci. Pune emoție. Imaginează-ți atât de real, ca și cum ar fi. Ce emoții ar trezi în tine? Trăiește-le. De ce????

Pentru că emoția face legătura dintre conștient și subconștient.

Pentru că emoția îți dă energia de a ajunge acolo.

Pentru că emoția adevărata putere a ta. Aceea primordială.

Când facem ceva fără a simți emoție, suntem doar “pe pilot automat”. Facem, de fapt, fără a simți să facem. Uneori este util și asta. Dar atunci când vrem lucruri mărețe, importante pentru noi… este nevoie de emoție.

Emoția dinamizează. Ne facem să simțim că suntem vii. Indiferent că emoția este negativă sau pozitivă.

Și furia ne face să simțim că suntem vii. Și tristețea. Și dezamăgirea. Doar că atunci când ne dorim viața noastră altfel, mai frumoasă, mai împlinită, mai fericită… nu emoția negativă ne duce acolo.

E ca și cum ai spune: “Îmi doresc jobul acesta/ relația aceasta, dar sunt furios că nu îl/o am!!!” sau “Îmi doresc X, dar sunt dezamăgit că nu îl am”. Vezi cât de ilogic sună??? Dacă cineva ți-ar spune asta, ce ai răspunde? Înțelegi? Cam asta faci și tu atunci când asociezi o emoție negativă unei dorințe, unui vis. Și de asta nu se îndeplinește. Dorința sau visul.

Hai să continuăm cu exemplificarea de mai sus. Deci, ce ai răspunde la “Îmi doresc jobul acesta/ relația aceasta, dar sunt furios ca nu îl/o am!!!” sau “Îmi doresc X, dar sunt dezamăgit că nu îl am”? Un răspuns probabil ar fi compătimirea de genul “Săraca/săracul de tine…!”. Un alt răspuns probabil ar fi “Asta este…!” – adică acceptarea emoției negative. Iar un alt raspuns probabil ar fi “Și ce ai putea face ca să ai ceea ce îți dorești?”

Ei, la aceasta ultimă variantă deja apare schimbarea. Apare ideea că ai nevoie de o altă acțiune pentru a avea ceea ce îți dorești. Dar pentru o altă acțiune, ai nevoie și de o altă emoție. Și când dai un asemenea răspuns, deja introduci în imaginație persoana respectivă. Este ceea ce fac eu în coaching. Adică este ca și cum ai presupune că este posibil. Simpla presupoziție că ar putea fi posibil să aibă, adică un fel de “cum ar fi dacă”, creează scenariul imaginativ și emoția se schimbă.

De multe ori ne blocăm în frustrare și dezamăgire. Bazându-ne doar pe ceea ce este acum realitatea noastră. Fără a face efortul (da, este un efort!!!) de a vedea dincolo de ceea ce este. Sau chiar dacă facem acest efort, tot emoția negativă este dominantă. De genul “Ce frumos ar fi fost dacă…” (nostalgie, frustrare) sau “Mi-ar fi plăcut să…” (dezamăgire, frustrare, resemnare).

Ceea ce funcționează, însă, este emoția pozitivă. Asociată imaginației. Imaginează-te ca deja fiind sau având ceea ce îți dorești. Și trăiește emoția acelui moment. Asta te va duce acolo. Cu consecvență atât în imaginație, cât și în emoție și acțiune.  Adică nu este suficient să îți imaginezi o singură dată și gata. Nu! Trezește-te cu imaginea aceea si culcă-te cu ea. Păstreaz-o în minte și în suflet continuu. Alimenteaz-o cu emoție pozitivă continuu. Pune în acțiune imaginația. Cu pași mici. Adaptează-te ei. Fii așa cum ești acolo, în imaginația visului sau dorinței tale.

Toate acestea, te vor duce acolo. Mai devreme sau mai tarziu. Doar dacă tu crezi. Iar ca să crezi, ai nevoie să îți poți imagina. Că este posibil. Și să te umpli pe dinăuntru de emoția lui „este posibil!” <3

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *