Am observat că mulți dintre voi share-uiți cu bucurie “remember”-urile facebook-ului, fie că este o poză sau ceva ce ați făcut în urmă cu un an, sau doi, sau trei. Și mie îmi place să fac asta și recunosc că este printre primele lucruri la care mă uit atunci când deschid dimineața facebook.
Știți ce? E cât se poate de firesc. Când primești un astfel de remember, te bucuri. Uneori pentru că e ca și cum ai vedea propria ta evoluție, alteori pur și simplu retrăiești bucuria unui moment din trecut sau poate îți amintești de oameni dragi.
Totul funcționează pe principiul jurnalului. Ai avut un jurnal în adolescență? Eu am avut. Mai multe. Și încă le păstrez și chiar le recitesc. Uneori cu nostalgie, alteori cu bucurie, alteori zâmbind la naivitatea aceea atât de frumoasă. Mă distrează chiar regularitatea cu care scriam. Nu era zi să nu scriu ceva, chiar dacă era doar o frază sau două cu ce făcusem, lucuri banale și obișnuite. Haios 🙂
În unele programe de coaching, mai ales atunci când lucrez cu oameni care au nevoie să-și conștientizeze valoarea și să își ridice nivelul de încredere în sine, dau ca temă ținerea unui jurnal, măcar pe o anumită perioadă. Iar exercițiul acesta mai are un efect. Cu mult mai puternic decât cel cu încrederea. Este vorba despre prezență și autoconștientizare.
În viteza noastră nebună și de multe ori haotică prin viață, mergem ca pe pilot automat. Mulți o facem. Am făcut-o și eu zeci de ani. Și am ajuns să mă pierd pe mine. Pentru că atunci când nu te uiți la tine și nu ești conectat la tine, înseamnă că ești conectat doar la exterior. La ceilalți. Și preiei de la ei. Uneori chiar așa, de-a-valma, fără a mai trece prin propriul filtru.
De multe ori probabil că ai sentimentul că uiți sau că treci peste. Bulshit. Am mai scris-o și-o repet: mintea noastră nu doarme niciodată. Adică mintea subconștientă. Înregistrează tot. Absolut tot.
S-a demonstrat științific că mintea conștienta procesează maxim 40 de informații pe secundă. Adică, tu, acum, când citești, conștientizezi și ce temperatură este, dacă ți-e cald sau frig, dacă te doare ceva, dacă ți-e foame sau sete, ce se aude prin jurul tău, poți să asculți și muzică, simți dacă te strâng pantofii sau sutienul 🙂 … și toate acestea simultan! Este capacitatea minții conștiente. Dar! Subconștientul procesează până la 20.000.000 informații pe secunda. Da, atât suntem de infiniți 🙂 ! Absolut tot ceea ce percep toate simțurile tale, tot ce gândești, se duce acolo, în miraculosul subconștient! El ne conduce viața, nu mintea conștientă. Mintea conștientă doar vine și pune ceva logică în ceea ce este aprioric și deja “decis” de subconștient.
A ține un jurnal este un act de prezență. De conștientizare. Nu îți deschide subconștientul, dar pune o fărâmă de logică în tot ce este deja acolo. Atenție, o fărâmă. O fărâmă asemeni unui bob de nisip în deșert. De asta avem nevoie să fim cât mai mult timp prezenți și conștienti de noi și viața noastră. Cu cât o facem mai des, cu atât avem mai multa claritate. Și mai adăugăm o fărâmă de logică și coerență. Adică înțelegem.
Este ca atunci când primești o problemă mai complicată de mate. Îți iei un pic de timp să o analizezi și să decizi care este formula prin care se rezolvă. Asta face un jurnal. Fără timpul de analiza, ce ai face? Te-ai apuca să o rezolvi la întâmplare. Și doar printr-un miracol sau noroc, ai reuși. În noroc nu cred. În miracole, da. Dar ele nu apar chiar la fiecare pas. Așa că nu te baza nici pe noroc și nici pe miracole. Crează-le tu. Fii prezent și conștient. Ia la disecat problema de mate și caută formula corectă.
Când mergem pe pilot automat, în viteză fiind, rezolvăm problemele cu… ce ne vine L. Uneori ne ajută intuiția. Și știți ce este intuiția? Este exact darul pe care ni-l face subconștientul. Intuiția de acolo vine, nu din altă parte. Din acele 20.000.000 de informații pe secundă pe care le înregistrează subconștientul. Și asta este demonstrată.
Deci: vrei fericire? Vrei BINE? Vrei să te bucuri de tine și de viața ta? Scoate pilotul automat din priză. Măcar din când în când. Fă exerciții de prezență și autoconștientizare. Conectează-te la tine.
Ține un jurnal.
Savurează mâncarea.
Simte iarba sub tălpile goale. Sau nisipul, că e de sezon :).
Închide ochii și simte vântul. Simte-l pe fiecare bucată de piele și în fiecare șuviță de păr.
Îmbrățișează sau sărută și simte tot, atunci, în acel moment, fără să te mai gândești la finalitate :).
Sau și mai simplu: mergi pe stradă și simte, chiar vizualizează cu ochii minții, cum se incordează fiecare mușchi al tău când pășești.
La birou, fă o pauză de 2 – 3 minute și simte tot: mișcă-ți degetele în pantofi/sandale, încordează-ți gambele/pulpele, simte-ți fundul pe scaun (doare? ridica-te), îndreaptă-ți spatele, mișcă-ți mâinile, degetele, gâtul si, mai ales… respiră! Respiră! Adânc și profund. Eventual afară, dacă se poate. Sau măcar în fața ferestrei. Umple-ți întreaga cutie toracică și ține cateva secunde aerul, apoi dă-l afară. Te va relaxa, incontestabil.
Râzi cu pofta și fii conștient și bucuros când o faci.
Sau plângi când nu mai poți altfel și lasă-te să o faci. E firesc și asta. Nu doar pentru femei sau copii.
Și exemple mai pot fi multe. Important este să le faci. Să te oprești și să le faci. Conștient și prezent. Pentru tine. Ca să te bucuri ca atunci când facebook îți mai amintește de ceva :).
