Astăzi am să-mi permit o aroganță 🙂 . Aroganța de a trece peste liberul tău arbitru. Și de a-mi dori ceva pentru tine. Nu doar de a-mi dori, ci de a mă ruga lui Dumnezeu și Îngerilor. Să-ți dea. Ei, oricum, îți dau asta necondiționat. Dar eu îi rog să-ți dea asta ție pentru tine însăți/însuți: IUBIRE.
Da, o singură urare am pentru tine la acest final de an. Urarea de a simți în tot ce ești, iubire. Iubire mai întâi pentru tine, Omul minunat care ești. Apoi, iubire pentru toți cei din jurul tău. Pentru animale și pentru natură. Pentru Cer și pentru Pământ. Pentru tot ceea ce cunoști și pentru tot ceea ce nu cunoști. Încă.
Iubire, în forma ei cea mai pură. Fără judecată, fără frică, fără conditionari. Fără trecut și fără viitor. Iubirea care înseamnă acum. Acum sunt și acum iubesc.
Iubirea care înseamnă încredere, respect și recunoștință. Da, iubirea aceasta ți-o doresc. Iubirea aceasta ți-o dăruiesc. Te iubesc doar pentru că ești. Nu pentru că ești într-un fel sau altul. Pentru că nu știu cum ești. Și nici nu am nevoie să știu. Nu despre asta este iubrea despre care vorbesc. Ci despre “te iubesc” și punct. Așa este iubirea autentică. Ea nu este condiționată de un “pentru că”. Atunci când există un “pentru că” deja nu mai este iubire.
Dumnezeu nu te iubește condiționat. Nu te iubește doar atunci când ești bun, darnic, atent, frumos sau mai-știu-eu-cum. Dumnezeu te iubește în fiecare clipă. Și când greșești. Și când nu ești bun. Și când nu ești atent. Și când nu ești oricum zicem noi, oamenii, că ar fi bine să fim.
Eu am crezut dintotdeauna în această iubire. Nu am știut să o simt și să o exprim așa dintotdeauna. A trebuit mai întâi să mă lovesc. Să mă doară. Să experimentez. Să mă îndepărtez de Dumnezeu și apoi să mă apropii din nou. Și Dumnezeu m-a iubit chiar și așa. Chiar și atunci când, ani de zile, i-am negat existența. Da, m-a iubit și știu asta adânc în mine. Nu cu argumente. Nu cu “pentru că”.
Iubirea asta nu este cu jocuri și strategii. Nu este cu așteptări și condiționări. Nu este cu întrebări și îndoieli. Iubirea asta nu este ceva ce mintea noastră umană să poată înțelege și explica. De asta nu este cu “pentru că”.
“Pentru că”-ul este produs de minte. Mintea care vrea să găsească argumente. Să explice o cauzalitate. Că așa funcționează ea. Vrea formule și principii. Vrea raționamente logice. Dar iubirea autentică, necondiționată nu are logică. Nu se explică. Se simte și atât. O simți și te umple pe dinăuntru de Bine. Un Bine Suprem. Pentru că, de fapt, te umple de Dumnezeu.
Iubești cu adevărat necondiționat abia atunci când nu știi și nu poți să spui de ce iubești. Sau când sunt atâtea pe care le-ai spune, încât oricâte ar fi, tot nu simți că poți cuprinde tot ce vrei să spui. Sau ce simți. Când nu știii să exprimi în cuvinte omenești ce simți, atunci este iubire.
Asta îmi doresc eu pentru tine. Iubirea asta <3 .
Făceam aseară cu Mara jocul nostru cu colaje despre ce ne dorim anul care vine. Ale ei sunt pline de culoare, arome, dulciuri, jucării, dar și despre a dărui și a iubi. Zic ale ei pentru că, evident, sunt trei coli. Că una era prea puțin! 🙂 Așa sunt copiii și trebuie să învățăm de la ei. Eu m-am chinuit să înghesui pe o singură coală totul. Ea nu s-a limitat, a luat câte coli avea nevoie pentru tot. Tot ce îți dorește.
Coala mea este cu IUBIRE. Fără sfârșit. Simțeam că asta este tot ce vreau să pun acolo. Dar, de dragul jocului, am mai pus. Be more, savoare, trăiește-ți visul, căldură, joc, confort, distracție, un stil de viață sănătos, inspirație, idei, aromă, flori, mare, lopățele de nisip, supervitalitate, acasă, cea mai frumoasă, vacanțe, împreună, delicii, povestea merge mai departe…
Așa a curs inspirația. Aseară. Și atât a fost coala mea. Apoi am conștientizat ceea ce tocmai spuneam. Că Mara nu s-a limitat la o coală. Și am să continui aici. Și tot ce îmi doresc mie, îți doresc și ție. Și iar nu e o listă lungă. E doar așa: vreau tot ce iubesc.
Iubesc. Iubesc să iubesc. Iubesc să fiu. Iubesc că sunt. Iubesc ce sunt. Iubesc ce știu si ce nu știu. Iubesc oamenii. Iubesc vanilia. Iubesc nuferii. Iubesc aroma cozonacilor. Iubesc să gătesc. Iubesc să mă joc. Iubesc să cânt și să dansez. Iubesc ciocolata. Iubesc copiii. Iubesc marea. Iubesc diminețile. Și nopțile. Și zilele. Iubesc să simt. Iubesc să gândesc. Iubesc culorile. Iubesc curcubeul. Iubesc Cerul și iubesc Pământul. Iubesc prăjiturile. Iubesc parfumurile. Iubesc zâmbetul. Iubesc savoarea. Iubesc ochii aceștia pe care-i privesc chiar acum. Ochii Marei. Iubesc iubirea din ei. Candoarea. Puritatea. Fericirea pură. Copilăria ei o iubesc. Și pe a mea. Iubesc Luna Plină, Soarele arzator, căldura, zăpada, copacii, mirosul de iarnă și de primăvară și de vară și de toamnă. Iubesc iarba. Iubesc liniștea și iubesc zgomotul. Iubesc dulcele și iubesc amarul. Iubesc zborul. Și căderea. Iubesc apa și aerul. Iubesc tălpile ce pășesc. Mâinile ce ating. Pielea ce simte. Nările ce adulmecă. Ochii ce privesc. Valurile. Piscurile. Cafeaua. Ulițele de țară. Mirosul focului în sobă. Iubesc cuvintele și ne-cuvintele. Iubesc tăcerea și iubesc tristețea. Iubesc lacrimile și iubesc suspinul. Iubesc lumina și întunericul. Apusul și răsăritul. Iubesc nuanțele. Iubesc ce văd și ce nu văd. Ce simt și ce nu simt. Ce gândesc și ce nu gândesc. Iubesc tot. Tot ce sunt și tot ce este. Pentru că în toate este El.
Sunt iubire. Ești iubire. Fii ceea ce ești.
