Emoțiile sunt. Ele vin, indiferent că vrei sau nu. Dacă este ceva frumos în viața ta, simți bucurie. Fericire. Sau recunoștință. Dacă nu este frumos, simți tristețe. Sau furie. Sau disperare.
Emoțiile sunt. Parte din tine. Pentru că ai suflet. Pentru că nu ești robot, ci ființă. Și animalele au emoții. Evident, instinctuale. Tu, ca ființă umană, ai emoții complexe. Care îți determină trăiri complexe. Și îți determină gânduri și acțiuni.
Emoțiile sunt firești. Așa cum firească este și ordinea zilei de după noapte și a nopții de după zi.
Emoțiile sunt noțiuni abstracte. Nu ai cum să le transformi în ceva concret și universal valabil pentru orice ființă umană.
În DEX: „EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.”
Emoția reflectă atitudinea. Important și asta. Dar mai important este ce faci cu emoția. Pentru că orice emoție determină ceva. Un comportament, o acțiune. Sau o lipsă de acțiune 🙁 .
Câinele. Simte frica. Te latră sau se repede să te muște. Sau fuge.
Tu. Simți frica. Și se declanșează automat instinctul de supraviețuire. Devii agresiv, ofensiv sau defensiv. Sau lași emoția să fie, o conștientizezi și abia apoi acționezi.
În situații limită, evident că este de dorit să acționezi imediat. Când te trezești cu ursul în față, lasă conștientizatul dacă nu vrei să-i fii prânzul sau cina 🙂 .
Dar, în situații obișnuite de viață, inspiră și expiră profund de 5 ori. Atât ai de facut. Ideal, dacă ai timp, respiră astfel de 10 ori.
În aceste câteva secunde cât tu stai deoparte și respiri, de fapt blochezi secreția de adrenalină, noradrenalină și dopamină.
Adică îți păstrezi luciditatea. Nu lași acești hormoni excitanți să îți determine sau să îți influențeze comportamentul și reacțiile.
Cu acești hormoni în corpul tău, deja creierul începe să creeze scenarii nerealiste. Scenarii în care frica este deja prezentă. Și comportamentul tău va fi conform acestor scenarii 🙁 . Fără acești hormoni, creierul tău procesează informațiile cu claritate 🙂 .
Evident, există multe situații în care frica nu este conștientă. Nu apare așa, dintr-o dată, ca ursul din pădure. Apare în timp. În timp ce tu îți faci deja scenarii. Pe baza a ceea ce a rezonat în tine și s-a legat de o altă experiență din viața ta.
Și în acest caz, tot același lucru ai de făcut. Doar că mai întâi trebuie să conștientizezi că este vorba despre o frică. Cum faci asta? Simplu.
Ține mine: de fiecare dată când simți o stare de disconfort este vorba despre o frică. Fără excepție.
Așa că întreabă-te în acel moment care este frica din spatele disconfortului tău. Uneori îți va fi ușor să o identifici. Alteori, nu. Atunci întrebarea pe care să ți-o adresezi este: „Ce risc să pierd în situația asta?”
Emoțiile sunt. Complexe și abstracte. Nu mai tot căuta să le înțelegi. Lasă-le să fie și conștientizează-le.
Când este pozitivă, bucură-te de ea. Rămâi acolo, în emoția pozitivă până te umpli de ea. Oricât îți este bine.
Când este negativă, conștientizeaz-o, dar ia distanță. Cu cât stai mai mult în emoția respectivă, cu atât mai mult emoția capătă putere, luând, de fapt, din puterea ta. Devine mai intensă. Până când te controlează total.
Respiră. Adânc. De 10 ori. Și abia apoi acționează.
