Sunt multe motive pentru care topul filmelor mele preferate incepe detasat, la mare distanta, cu “The Bucket List”.
Astazi am sa vorbesc despre unul dintre cele mai importante motive. 2 intrebari. Esentiale. Pentru tine, ca fiinta, in viata pe care o traiesti acum.
-
Have you found joy in your life?
Convingerea mea spirituala de ceva timp este ca venim iar si iar pe lume, adica ne intrupam sufletele in mai multe vieti, pana cand ajungem sa ne indeplinim scopul de fiinte umane: acela de a invata iubirea. Iubirea… nu asta laica, pamanteana, ci cea din care am prins pentru prima data viata ca farame de divin. Iubirea neconditionata, constient si autentic asumata.
Sa te bucuri cu adevarat de viata nu inseamna nici haine, nici case, nici masini, nici iahturi, nici cluburi, nici nimic altceva din “a avea”. Inseamna “a fi”. Fericit. Implinit. Tu in armonie cu tine.
Ai gasit asta? E in tine? Acolo, profund, in sufletul tau?
-
Has your life brought joy to others?
Si dupa ce invatam iubirea fata de noi insine, mai avem de invatat iubirea fata de ceilalti. Tot autentica, neconditionata si constient asumata.
Aici avem un pic de noroc by default daca avem copii. Pe ei ii iubim asa. Doar ca nici asta nu prea ne iese decat un timp. Apoi, incepem sa avem asteptari si pretentii de la ei. Offfff…
Nu poti aduce cu adevarat bucurie in viata altcuiva decat daca:
– acea persoana iti permite acest lucru
– tu o poti face fara asteptari.
Poate par concepte filozofico-spirituale. Si sunt, de fapt. Doar ca pot deveni foarte usor aplicabile in concretul vietii.
De fiecare data cand esti intr-o situatie, acestea sunt cele doua intrebari pe care sa ti le pui:
-
Gasesti bucurie in a face asta?
-
Aduci bucurie in viata ei/lui/lor facand asta?
Sa zicem ca vrei un alt job. Adreseaza-ti cele 2 intrebari. Stiu, sunt o gramada de “scuze”. De cele mai multe ori “bucuria” o confunzi cu un salariu mai bun, o pozitie mai sus, o companie mai de top… adica nevoi. De siguranta (salariul), de apreciere (pozitia), de statut (top).
Dar tu, tu cel care vei fi acolo cel putin 9 ore din viata ta 5 zile pe saptamana? Tu ca fiinta, nu doar ca rol profesional? Repet, “bucuria” aceea din intrebare nu este despre cosul mai plin de cumparaturi (pentru ca ai salariul mai mare) si nici despre fotoliul din sedinta de board. Este despre implinirea ta.
Despre a face ceva din si cu bucurie si nu pentru a obtine ceva. Da, stiu ca traim intr-o lume materiala si ca totul are un pret. Nu zic sa fii muritor de foame. Dar mai am un alt contraargument.
Cand faci ceva din pasiune, nu simti efort. Cauti informatia si tot ce iti trebuie fara efort. Gasesti fara efort. Ai energie, ai motivatie, faci din ce in ce mai bine. Si asta se vede in “produsul” pasiunii tale. Care nu are cum sa nu fie apreciat (cumparat).
Doar ca ai nevoie de curaj si de rabdare. Probabil ca nu o sa iti iasa din prima. Si probabil ca nu vei avea succes peste noapte. Este un risc pe care trebuie sa ti-l asumi. Constient. Rational. Doar fricile te opresc. Si doar tu decizi daca le lasi sa te opreasca sau nu.
Hai sa mai luam un exemplu. O relatie. A fi cu cineva. Adreseaza-ti intrebarile.
1. Gasesti bucurie in a fi cu acea persoana?
2. Aduci bucurie in viata acelei persoane?
Si daca raspunsurile nu sunt de un “DA” clar si indubitabil… renunta la a te mai chinui si a forta lucrurile. Renunta la a te minti si a face compromisuri. Si mergi mai departe.
Si ca sa nu para idealist, adaug: da, sunt multe lucruri pe care trebuie sa le facem si nu par sa ne aduca bucurie.
Si o sa iau exemplul cel mai potrivit, din perspectiva mea: cui ii aduce bucurie sa plateasca facturi? Evident, nimanui. Poate doar te simti bine ca ai platit si nu mai ai datorii.
Dar uite o alta perspectiva. Cum ar fi sa o faci, totusi, cu bucurie? Cand dai acei bani, spune-ti: dau acesti bani pentru ca am consumat “x” si echilibrez astfel balanta karmica. Sau: ma bucur sa dau acesti bani pentru a pastra echilibrul karmic.
Chiar si cu taxele de la stat. Daca lasi deoparte negativitatea si judecata asupra a cat de mari si nejustificate sunt si le inlocuiesti cu ideea de echilibru karmic, lucrurile se vor schimba.
Nu trebuie sa zici lucrurile acestea crezandu-le din prima profund. O poti face automat initial. Apoi, exersand, o vei face crezand.
Pentru ca daca Universul are propriul lui echilibru. Si tu esti parte din Univers. Iar daca esti in disonanta cu echilibrul Universului, el iti raspunde asa cum i te adresezi. Adica iti aduce ceea ce ii trimiti.
Trimite BUCURIE, om frumos <3. Catre tine. Si catre ceilalti. Asumandu-ti farama de divin care esti. Cu recunostinta. <3
