Gusta viata. Lingurita cu lingurita.
Am sa incep cu o confidenta: ador dulciurile. Nu orice turta dulce, ci dulciurile complexe, cu gusturi si texturi diferite, care imi surprind simturile. Cand savurez un astfel de dulce, iau doar putin in lingurita ca sa ma pot bucura de fiecare noua senzatie.
Si fiecare lingurita este o experienta parca iar si iar noua. Traita intens, simtita total.
Stiu ca poate ti se pare exagerat, dar crede-ma ca exista o astfel de prajitura, pe care am descoperit-o de cateva luni si care ma surprinde de fiecare data. Desi memoria imi spune ca stiu ce urmeaza, nu ma satur sa o re-re-re-descopar.
Recunosc: sunt o gurmanda si ador mancarea. Dar nimic nu se compara cu aceasta prajitura. Pentru ca ea imi ofera experienta care inseamna o bucata din “filozofia mea de viata”: lingurita cu lingurita.
Au fost momente in viata mea cand inghiteam, cu foame si cu pofta, lingura dupa lingura, grabindu-ma sa imi satisfac stomacul. Fara sa simt cu adevarat gustul. Fara sa ma bucur de el.
Cand nu iti dai voie sa simti fiecare clipa din viata ta, ci doar o ingurgitezi, preocupat fiind de zeci, sute de ganduri care ti se invart prin minte… “stomacul” tau s-ar putea sa se revolte.
Adica ajungi sa iti tot bagi in subconstient tot ce vine, fara sa le dai importanta, doar sa vina ceva! Goana asta a ta dupa a te umple cu ceva te face sa nu mai simti bucuria umplerii, ci doar sa vezi urmatorul gol de umplut.
Si tot umpli. Cosuri in supermarket. Dosare de diplome. Dulapuri de haine. Etajere de baie. Frigidere. CV-ul de experienta. Si viata ta… de clipe care nu inseamna nimic pentru ca nu ai avut timp sa le traiesti.
Stiu, scuze poti gasi/inventa cu miile. Si la ce iti vor folosi, oare? Scuzele astea iti vor inflori pe fata un zambet in acele ultime clipe de viata? Sau amintirea clipelor frumoase, traite, simtite, gustate si savurate… lingurita cu lingurita?
Si am sa inchei tot cu o confidenta. Am invata de curand ceva. Stii, atunci cand ti-e sete, foarte sete, ai tendinta sa duci sticla la gura si sa bei, sa tot bei, sa iti potolesti setea… care parca e de nepotolit.
Mi s-a intamplat intr-o situatie anume sa raman fara apa. Mai erau doar cateva guri. Si trebuia sa imi ajunga vreo 2 ore. Si am luat cate un pic la anumite intervale, astfel incat sa nu raman fara pana la finalul celor 2 ore.
Deja la un momendat nu imi mai era sete. Ciudat, nu? Poate usor de explicat medical, dar nu asta este ideea.
Cam asta faceam si in alte arii din viata mea. “Setea” ma facea sa caut cu indarjire sa iau cat mai mult ca sa o potolesc. Si parca niciodata nu era indeajuns. Ca si in paralela cu prajitura.
Acum stiu ca fiecare lingurita face savoarea adevarata. Asa cum fiecare calatorie inseamna pas dupa pas.
Si imaginea din avion este interesanta. In plus, avionul te duce rapid unde vrei sa ajungi. Dar daca ai avea toate resursele necesare (timp, bani), nu ai prefera sa pui tu pas dupa pas si sa te bucuri de fiecare imagine?
OM FRUMOS, savureaza-ti viata lingurita cu lingurita. Pentru ca la final sa nu iti amintesti doar cate lingurite ai spalat :).
