Stii, eu am convingerea ca fiecare poveste este frumoasa, in felul ei, daca este spusa astfel incat sa iti miste atat mintea, cat si sufletul. Iar atunci cand este si autentica, devine si mai frumoasa pentru ca bucata aceea de adevar spune ca se poate!
Uite, am sa iti spun o poveste acum. Autentica. Si nu doar frumoasa, ci extraordinara as spune!
Chiar astazi am trait o exprienta pe care mi-am dorit-o foarte mult. De ceva timp, transmit constant catre Univers dorinta mea de a ma adresa cat mai multor oameni cu ceea ce stiu si pot sa fac. Mai concret, vreau sa ajung mai aproape de oameni prin media, fie ca este o revista (in care sa scriu constant), o emisiune de radio sau ceva pe TV.
Si cum Universul este atent si asculta, mi-a scos in cale o astfel de sansa. O, Doamne, si cat de frumoasa a fost!
Ca un om de HR cu vreo 13 ani de experienta si cateva mii bune de interviuri, iata-ma in postura de a fi de cealalta parte a mesei 🙂 , adica la un interviu pentru un post de radio. Cel mai tare interviu! Nicidecum asa cum eram obisnuita in mediul business. Cu improvizatie, cu proba practica, cu de toate.
Si acum vine partea tare. Uite cum ma trezesc eu iesind emotionata toata si zambitoare ca o floricica de la interviu, o iau pe strazi si ma apuca auto-analiza. Ca n-am zis ce trebuia. Ca am fost prea axata pe domeniul meu. Ca am fost prea emotionata si emotionala. Ca mi-a tremurat vocea (si sufletul). Ca faimoasa mea creativitate si-a gasit sa dea chics tocmai azi. Ca impovizatiile mele ai fost de-a dreptul naïve. Si ca (asta e cea mai tare! 🙂 ) cum am putut sa spun asa ceva???
Si zambetul meu de floricica se tot ducea pea pa sambatei. Adica a auto-analizei si auto-criticii excesive.
“Ce faci, mai femeie? Ce te-a apucat? N-ai altceva mai bun de facut?”, mi-am zis. “Ce a fost, a fost. Nu mai poti schimba. Aminteste-ti: ai fost autentica. Atat. Si ai dat tot ce ai avut mai bun in acea clipa. Si daca va fi sa fie, bine. Daca nu, inseamna ca inca nu este momentul. Ia vezi-ti tu de treaba!”
Ehe, cate am avut de invatat din experienta asta extraordinara! Adica si din interviu, dar si din momentele de auto-analiza mega-super-critica. Sincer, iti zic: nu ma asteptam de la mine la asa o reactie. N-am mai avut-o de tare mult timp. Deci, la treaba 🙂 .
Asta este povestea mea de astazi. Si ti-am spus-o in felul meu. Asa cum si la interviul fain nu am facut decat sa spun “povestea” in felul meu. Povestea despre mine. Nu despre zane sau printi pe cai albi.
Viata ta e plina de de-toate. Nimic nu este feeric si minunat in orice secunda. Dar, atata timp cat este autentic si asumat, povestea este frumoasa. Ca si sufletul tau – adica aceea farama de divin cu care ai venit pe lume.
Zilnic, de cand lumea si pamantul, s-au scris atatea povesti! Unele “bazate pe fapte adevarate”. Altele, produse ale imaginatiei. Si in fiecare exista indubitabil “bine” si “rau”.
La fel faci si tu in fiecare clipa a vietii tale: iti scrii povestea. Si o spui prin tot ceea ce esti, gandesti, simti si faci. Si povestea ta are “bine” si are “rau”. Nimic nefiresc. Asmati-le pe toate. Corect, autentic si vei avea la final o poveste frumoasa. In felul tau.
Iar ca sa iti mai “dau putin din casa”, ideea asta cu “spune povestea in felul tau” este, de fapt, un joc de-al meu cu fiica mea. Mara, satula uneori de povesti si cu o desaga plina de creativitate, ma invita: “Mami, spune povestea in felul tau”.
Accepti provocarea? Cum suna povestea spusa in felul tau? 🙂
