“Ce faci?”…“Bine.” (FERICIREA locuieste in noi)

Da, eu chiar cred asta: fericirea locuieste in noi. Stie “adresa” fiecarui suflet. Doar ca de multe ori… gaseste usa inchisa. Zavorata cu idei pesimiste, indoieli, ezitari, dezamagiri, dureri de inimi ranite, credinte limitative, lacrimi…
Iar alteori, chiar daca usa este deschisa, nu gaseste pe nimeni “acasa”. Suntem plecati pe undeva… prin vietile altora si cautam pe acolo fericirea noastra. Si chiar ne doare si ne frustreaza ca nu o gasim.

Si am zis general, “fericire”. Dar poti sa-i spui cum vrei: bucurie, zambet, reusita, implinire, succes, atingerea obiectivelor, oricum. Adica, in esenta, starea de bine. Ca atunci cand cineva te intreaba “Ce faci?” si raspunzi simplu si clar “Imi este bine.”. Adevarul este ca te-ai obisnuit sa raspunzi aproape reflex. “Ce faci?Bine”.Si poate ca uneori mai completezi pe acest simplu “bine” cu cate ceva: “am facut”, “am dres”, “asa si pe dincolo”.

Dar, oare, simti real acest “bine”? Sau stii sa-i dai o definitie reala? Nu ma refer la o definitie “DEX” si nici la ceva universal valabil. Ci doar la propriul tau “bine”. Al tau si atat. Fara altii. TU esti singura ta sursa reala de “bine”, de fericire. Pentru ca ea este deja in noi. In mine, in tine, in fiecare. Sta undeva, ascunsa. Uneori chiar ascunsa bine! Si din cand in cand o lasi sa apara.

Poate ai tinde sa zici ca nu tine doar de tine. Gresit. Total. Tu si doar tu decizi cat de multe doze de fericire iti dai. Si asta, daca vrei sa o faci. Si iar poate ai sa ma contrazici. Si aici tind sa iti dau intr-un fel dreptate. Pentru ca “alegerea” de a-ti da tie insati/insuti fericire si bine este oarecum inconstienta.

Vrei si o veste buna? Fericirea, starea aia de bine din noi … este doar “la un click distanta”. Nu, n-am sa-ti dau vreun link. E doar o metafora. Asa o vad eu. Si am sa-ti explic. Acest “click distanta” este atat cat tu sa te conectezi la o sursa. La sursa numita “prezent”.

Cand incepi sa traiesti “aici si acum”, atat de constient precum este scaunul pe care-l simti chiar acum sub tine sau ca lenjeria intima pe care stii sigur ca o ai si o simti. Poate ca pare o comparatie nepotrivita sau chiar stupida. Nu, nu este asa. Asta, chiar asta inseamna prezent. Ce simti acum. Ce traiesti si gandesti chiar in clipa asta. Asa cum imi vad si imi simt eu degetele acum tastand si gandurile care curg din mine. Nu sterg nimic. Nici un cuvant. Scriu si simt ca sunt aici si acum. Si-mi traiesc propria viata. Eu. Si tu faci la fel. Sau, cel putin, asta iti doresc eu.

Nu incerca definitii complicate la “fericire” sau la “starea de bine”. Realizeaza atat: sunt aici si acum. Gandesc si simt asta. Simt fizic si simt spiritual. Simt in minte si simt in suflet. Prezent in viata ta. Si cand ajungi sa traiesti asta, vei vedea si usa daca este sau nu deschisa. Usa la fericire.

Sau daca, pur si simplu, esti acum “acasa” si nu in vietile altora. Nu lor trebuie sa le dai adresa ta sa-ti trimita fericire. Nu ei iti sunt sursa. Ci TU. Tu poti sa alegi acum sa faci unul din lucrurile care iti plac. Si asa, usa la fericire sa se deschida. Singura. Tu esti sursa ta de “bine”. Dar binele asta nu vine asa, singur. Pentru ca ai fost dotat cu liber arbitru. In vietile altora nu ai liber arbitru. Numesti, din oficiu, arbitru pe ei. Si-i lasi sa decida “scorul”, oricum ai juca.

Vrei asta? N-am nimic impotriva. Este liberul tau arbitru si alegerea asta. Doar atat: asumati-o. Asuma-ti ca dreptul tau la fericire este, de fapt, decizia altora.

Nu vrei asta? Atunci fa ceva. Vino “acasa”, in viata ta, lasa usa deschisa si da-ti voie la fericire!