De multe ori faci lucruri pe care nu vrei sa le faci. Spui lucruri pe care nu vrei sa le spui. Sau nu le crezi. Ranesti, cand, de fapt, ai vrea sa iubesti.
Ce face diferenta? Cum de ajungi sa nu mai fii tu? Sa exprimi altceva decat ceea ce simti?
Doar gandul. Mintea ta. Prea ocupata si prea libera sa faca tot timpul cate ceva. Te limitezi in suflet si te nelimitezi in minte. Cand, de fapt, ar fi trebuit sa fie fix pe dos.
De ce nu ti-e sufletul de-ajuns sa-l crezi? De ce tot trebuie sa-l supui judecatii mintii? De ce-l tot schingiuiesti, ajustezi, cenzurezi iar si iar, OM FRUMOS?
Uite, vezi? Chiar si-n acest moment te-mpotrivesti, te razvratesti la ceea ce am spus. Dar nu te doare sufletul acum. Te “doare” mintea. Caci in ea a incoltit gandul. “Cum de-si permite sa spuna asa ceva despre mine?” sau “Cum de ma judeca ea? Cine este?” sau “Habar n-ai! Le stii tu pe toate!!!” sau mai stiu eu ce.
Si de fapt, nu mintea intreaga “te doare”, ci doar EGO-ul. El raspunde clar si raspicat, incercand sa apare fantasma “EU sunt bun, EU sunt puternic, EU sunt…” asa si pe dincolo. Si continua: “Tu? Cine esti tu sa ma judeci pe mine???”
Stii ce? Ai toata dreptatea sa gandesti asa! Hmm… s-a mai indulcit ceva, nu? Te simbi oarecum mai bine. Doar pentru ca ti-am zis: “ai dreptate”. Te-am aprobat. Aha, ai o confirmare. Dar cine sunt eu sa-ti confirm ceva? Ca parca mai devreme ma desfiintai!?
Vezi? Cam asa functioneaza mintea ta. Tot timpul intr-o vanatoare de aprobari si confirmare. Si intr-o lupta permanenta cu desfiintarea. Dai cate-un pic din tine altora. Te bucuri ca te-aproba sau te lupti cand iti sunt impotriva. Pentru ca asa vrea mintea ta. Adica EGO-ul tau.
EGO-ul vrea tot timpul putere. Si o accepta de oriunde ar veni. Dar cel mai “gadilat” se simte atunci cand puterea nu vine din tine, ci de la altii. Cand ii aude pe ceilalti aprobandu-te, laudandu-te, apreciindu-te, EGO-ul devine tot mai puternic. Doar ca totul nu este, de fapt, decat o iluzie…
Pentru ca puterea aceasta nu este a ta. Este a lor, a celorlalti. Ei spun “ai dreptate”, deci ei ti-o dau. Dar tot ei pot sat i-o ia. Nu-ti apartine niciodata tie. Apartine lor.
Daca ai fi intru-totul constient cine esti si ti-ai asuma absolut tot ce esti, cu bune si cu rele, din mintea ta ar disparea orice indoiala. Nu ai mai avea de dus lupte cu impotrivirea si nici victoriile confirmarii n-ar conta. EGO-ul tau s-ar face mic, mic de tot, dar TU te-ai face mare.
Multi ganditori, filozofi, parinti spirituali si alti oameni “destepti in cap” 🙂 (cum spune o persoana tare draga mie) afirma ca abia atunci cand dispare EGO-ul incepi sa te bucuri cu adevarat de viata si sa traiesti “treaz”.
Tocmai am avut de curand ocazia minunata sa traiesc alaturi de o femeie frumoasa cu care lucrez, starea de trezire. Eram spre finalul sedintei de coaching si exact asa a descris ceea ce a simtit realizand cat de mult, de profund si de dureros a fost “mariajul” ei cu propriul EGO. Ca o stare de trezire.
Si mi-a mai spus ceva. Ceva ce am trait si eu acum multi ani cand am “divortat” de propriul meu EGO. Mi-a zis ca brusc se simte mai puternica. Simte ca poate face atat de multe lucruri. Simte ca puterea este acum in mainile ei. Ca un fel de stare de eliberare.
WOW… cat de minunata este starea aceasta!!! Si mai mult decat atat, nu este o fantasma, asemeni celei pe care ti-o da EGO-ul, ci este una reala. Pentru ca aceasta este singura si indubitabila realitate: esti liber, OM FRUMOS. Si esti puternic. Nu pentru ca ti-o spun eu sau altii, ci pentru ca asa esti. Si nu ai nevoie sa iti spuna nimeni asta, nu ai nevoie sa primesti nici confirmari si nici valorizari. Asa cum nu ai nevoie sa iti confirme nimeni ca existi. Tu, ca fiinta.
Pentru fiecare om vine un moment al “trezirii”, al “divortului de EGO”, adica momentul in care constientizeaza cat este de puternic si de frumos el insusi. Fara fantasme, aprobari si valorizari date de ceilalti. Vine cand esti pregatit sa se intample. Candva, mai devreme sau mai tarziu, in viata ta. In viata asta sau in alta. Fara nimic peiorativ. Doar cand esti pregatit. Punct.
“Trezirea” vine cand esti pregatit sa iti lasi mintea deoparte si te ancorezi puternic in sufletul si spiritul tau. Cand nu EGO-ul iti spune ce sa simti sau sa faci, ci sufletul si spiritul tau. Cand TU iti esti tie de ajuns pentru a fi valoros, fara ca asta sa insemna auto-suficienta, ci auto-cunoastere si auto-asumare. Adica… atunci cand te ierti pe tine, nu te mai judeci si, deci, incepi real sa te iubesti, sa te aprecieri, sa te respecti.
Iar surpriza, “bonusul” 🙂 este ca atunci cand vei incepe sa o faci, o vor face si ceilalti. Si atunci vei simti cu adevarat bucuria. Adanc in sufletul tau. Fara vreo legatura cu EGO-ul.
Da-ti voie, OM FRUMOS <3 , sa-ti traiesti viata din suflet. Si sa te bucuri de ea.
