Nu există oameni răi, ci doar suflete suferinde

 

Acum ceva timp, într-una din zilele când o luam pe Mara de la școală, am observat că era foarte tristă și am întrebat-o de ce este așa. Mi-a răspuns că una dintre colegele ei este foarte rea și răutăcioasă cu ea, o jignește și nu vrea să-i fie prietenă. Și era foarte afectată de acest lucru. 

– Puiuț, hai să îți spun ceva. Uite, eu cred că nu există oameni răi și cu atât mai puțin copii răi. 

Mara cască ochii mari la mine și nu înțelege de ce spun asta, încearcă să îmi aducă argumente despre răutățile colegei ei. Îi spun că o cred și că înțeleg ce spune și adaug:

– Știi de ce spun că nu există oameni și copii răi? Pentru că ei, în adâncul sufletelor lor nu sunt răi, ci doar suferă. Suferă pentru că nu se simt iubiți. Știi, un cățeluș care, puiuț fiind, a fost bătut, a învățat că trebuie să se apere în orice situație. Și uite așa, acel cățeluș docil cândva, a devenit dulăul care latră amenințător la oricine și chiar sare să muște din nevoia de a se apăra. Așa este și cu oamenii sau cu copiii răi ori răutăcioși: ei nu se simt iubiți, ceea ce reprezintă o rană în sufletele lor și simt să se apere. 

Mara mă asculta cu atenție. Am întrebat-o dacă înțelege la ce mă refer și a spus că da, reformulând în felul ei: ”Deci ea este rea că nu se simte iubită.”

– Da, mami, așa este. Și ca să devină bună, arată-i tu că o iubești. Adică poartă-te frumos cu ea, indiferent ce face. Când este rea, nu-i răspunde tot cu răutate. Gândește-te în acele momente că suflețelul ei suferă. Fii bună cu ea. Ce zici, poți? 

Mara încuviițează. Discuția continuă dându-i exemple concrete cum poate face asta. Este din nou relaxată, chiar râde. Iar eu mă gândesc cum să reiau peste câteva zile discuția pe tema asta pentru a i-o fixa în minte. Ceea ce am și făcut.

Și am simțit să îți împărtășesc și ție asta pentru că aud permanent în jurul meu, în metrou/tramvai, pe stradă, în postări pe facebook, în ședințe de coaching, în sesiuni de training și pe oriunde mai interacționez cu oameni… că suntem din ce în ce mai răi.

Nu neg că este așa, dar aleg să văd altfel. Să interpretez altfel. Adică așa cum i-am explicat și Marei. Fără a judeca, ci fiind în compasiune. 

Probabil acum îți spui în capul tău că este greu să faci asta, că oamenii nu merită, că ai diverse așteptări etc. Și te înțeleg. Și te privesc cu aceeași compasiune. Pentru că nu ești tu ăsta. Ci este doar mintea ta. Ori tu nu ești doar minte. Și nu mintea este cea care contează pentru mine, ci sufletul. Aceea este partea cea mai frumoasă și mai pură a oamenilor.

Mintea ta este cea care judecă. Și judecând, îți pervertește sufletul și ți-l umple cu durerea vinovățiilor și regretelor.

Mintea poate-ți va spune că ai mințit, că ai rănit, că ai invidiat sau cine știe câte altele. Sufletul, însă, nu-ți va spune nimic. Pentru că el nu judecă. El nu are condiționări și prejudecăți. El nu poartă măștile pe care mintea ta îți comandă să o faci. El nu este nici slab, nici puternic, nici bun, nici rău, nici frumos, nici urât. El este asemeni Celui care l-a creat: iubire.

Restul, totul, vine din minte. Mintea îți spune că esti slab sau rău sau urât. Mintea îți spune să fii furios, să urăști, să minți, să rănești. Mintea este plină de condiționări și prejudecăți. Limitată, asemeni trupului tău. Doar sufletul și spiritul îți sunt, asemeni Lui, nelimitate. Pentru că acolo porți fărâma ta de divin.

Spun deseori, autentic și non-ipocrit, că iubesc oamenii. Este crezul meu în viață. Și este fundamentul scopului meu spiritual în viață. Și iubesc oamenii pentru că-i văd frumoși. Cred și știu că sufletele lor nu sunt niciodată urâte sau rele. Pentru că oamenii nu fac nimic și niciodată ceva rău la pornirea sufletului. O fac doar din cauza minții lor.

Uite, inclusiv criminalii, violatorii, răii cei mai răi din lume… nu au suflete rele sau urâte. Și știu că asta o să te intrige auzind-o, dar am să îți argumentez. Majoritatea oamenilor care fac lucruri cât se poate de rele, nu o fac având un psihic sănătos. Ei nu o fac dintr-o răutate care porneste din suflet, ci din minte. Mintea lor este bolnavă. Mintea lor le alimenteaza dorințele și acțiunile. Nu sufletul. Sufletul lor doar suferă.

Asta este, de exemplu, un motiv pentru care nu judec nici homosexualii, perverșii sau mai știu eu ce alte categorii. Știu, științific demonstrat, că mintea acestor oameni este bolnavă. Nu sufletul lor.

Atunci când iubești autentic, iubești cu sufletul un alt suflet. Nu iubești o minte. Și nu iubești cu mintea. Mintea doar interpretează ceea ce sufletul simte. Îi dă o formă în cuvinte sau gesturi.

Ca atare, nu poți spune că iubești autentic atunci când judeci pe celălalt. Indiferent că îți este partener, părinte, prieten, orice. De aceea cred și susțin, oricând și oriunde, că știm să iubim cu adevărat doar pe Dumnezeu și proprii noștri copii. Pe restul, hmmm… trebuie să lucrăm mult cu noi înșine ca să ajungem să-i iubim cu adevarat.

Pentru că pe restul îi judecăm. Și îi judecăm pentru că avem așteptări de la ei. Pentru că-i punem în cadrul unor condiționări, reguli, prejudecăți învățate. Mintea ne spune că “partenerul ar trebui să… altfel înseamnă că…”. Sufletul nu spune asta. Sufletul doar simte. Și cel mai tare doare când ceea ce simte sufletul nu este în cadrul acela impus de minte. Adică este ca atunci când încă îl/o iubești, chiar dacă te-a mințit sau te-a rănit. Ceea ce simți nu dispare doar pentru că mintea ți-a spus că n-ar fi trebuit să facă asta.

Osho spune că mintea nu poate să nu judece. Corect. Doar că, așa cum spuneam, TU nu ești doar minte. Ești, mai presus de toate, suflet și spirit.

Așa că data viitoare când simți să spui sau să gândești despre cineva că este rău sau că are suflet rău, ce ar fi să încerci să te raportezi altfel? Să îți imaginezi sufletul acelei persoane plin de suferință, simțindu-se profund neiubit? Cred că ai trăit măcar o dată, măcar pentru câteva secunde, cum este asta. Doare cumplit!!! Doare îngrozitor când nu te simți iubit. Ia imaginează-ți, apoi, cum ar fi să trăiești cu sentimentul acesta zile, luni sau poate chiar ani? Cât de bun ai mai reusi să fii la rândul tău trăind astfel???

Oprește-te să judeci. Dă-ți voie să fii în compasiune și în iubire. Profund. Autentic. Necondiționat. Cu sufletul doar.

Și începe să faci asta chiar cu tine. Nu te mai judeca. Nu te mai critica. Nu te mai învinovăți. Fii bun cu tine. Fii în compasiune și în iubire. Nu este simplu, dar nici greu. Este doar posibil. Ți-o spune sufletul meu.