Tocmai ce m-am intors dintr-un proiect. Unul frumos, intr-o companie multinationala faina, cu oameni frumosi. Era un proiect de evaluare a nevoilor de dezvoltare. Si mi-a placut. Si printre atatea lucruri minunate descoperite in oameni, astazi, reflectand, am primit iar si iar o confirmare. Nu neaparat una a mea personala, ci una despre care aproape cu totii stim.
De ce, oare, ne este atat de greu sa oferim apreciere celor din jurul nostru? Ca este la job, ca este acasa, ca este in societate… oriunde, senzatia mea este ca parca rupem ceva din noi atunci cand vine vorba de a oferi apreciere.
Hai sa luam exemplul job-ului. De cele mai multe ori, oamenii constientizeaza si stiu ca nu ofera apreciere suficient de mult. Iar argumentul cel mai frecvent este ca (cica 🙁 ) “daca il laud prea mult, se culca pe-o ureche si nu mai face treaba”. Ei, ca sa vezi! Serios???
Pentru a testa asta, dupa alte discutii si intrebari, revin la apreciere:
– Tu primesti suficient feedback pozitiv?
– Nu…, mi se raspunde frecvent.
– Cum te-ai simti daca ai primi mai des feedback pozitiv?
– Muuult mai bine!
– Adica?
– Adica m-as simti apreciat, m-as bucura, as veni cu mai mult entuziasm la serviciu, as face si mai bine… si tot felul de astfel de raspunsuri, toate in directia lui “mult mai bine!”
– OK, atunci de ce consideri ca daca tu oferi feedback pozitiv, oamenii s-a lasa pe tanjala si nu ar mai face treaba?
Hmmm… tacere sau mormait un “nu stiu”.
Ei, cam asa sta treaba. Nu exista om pe lumea asta care sa renunte sa mai faca treaba atunci cand este laudat si apreciat. Cu atat mai mult daca si aprecierea este in public, autentica, eventual cu aplauze sau bonificari de orice fel (nu neaparat materiale).
Stiti experimentul acela cu broasca? Unei broaste i s-a implantat un cip care-i stimula centrii placerii atunci cand ea apasa o pedala. Dupa cateva apasari de pedala, broasca s-a prins de legatura. Si ce credeti ca a facut? A apasat iar si iar pedala pana la epuizare. Adica pana a murit de atata stimulare a centrilor placerii.
Aprecierea vine si actioneaza precum cipul si pedala din experimentul cu broasca. Ne stimuleaza centii placerii. Ne place sa fim laudati, apreciati. Si am intalnit de-a lungul vietii multi oameni care spun ca nu le place sa fie laudati. Bulshit! Le place, doar ca nu pot accepta lauda pentru ca ei, la randul lor, nu stiu sa se aprecieze.
Deci: daca ai fi apreciat autentic, cu argumente, ba chiar in public si de 10 ori pe zi, crede-ma ca nu ti-ar scadea cu nimic elanul. Nici tie si nici celor carora le-ai oferi tu apreciere. Pentru ca este un principiu al placerii care te stimuleaza sa faci iar si iar si mai mult si mai bine ca sa primesti iar si iar si mai multa apreciere.
Uite, fa experimentul asta timp de o saptamana. Da feedback pozitiv cat mai des. Oricui simti ca merita. Pentru orice. Nu trebuie sa fie lucruri extraordinare facute de celalalt. Si zi-mi peste o saptamana daca le-a scazut entuziasmul sau productivitatea celor carora le-ai spus ca fac bine ceea ce fac. Pun pariu ca nu va fi asa.
Si mai pun un pariu: ca si tu vei incepe sa primesti mai des si mai mult feedback pozitiv. Pentru ca Legile Universale functioneaza chiar daca tu crezi sau nu. Ce dai catre Univers, Universul iti intoarce. Uneori inzecit. Doar atat: sa o faci cu convingere si autenticitate.
Esti minunat, OM FRUMOS <3 ! Cand Dumnezeu te-a creat, te-a creat din minunatia Iubirii Lui.
