Cu ceva timp in urma nu as fi dat click sa citesc o astfel de postare. O recunosc. Asa ca ma astept, evident, si la reactii similare. Dar mi-o asum. Si n-am sa caut scuze.
Deci, spuneam ca in urma cu ceva timp nu as fi citit “asa ceva!”. Pentru ca pur si simplu nu eram pregatita. Insasi decizia de a citi este o asumare. Alegerea pe care tu o faci. Constienta sau mai putin constienta. Nu te intreba inca despre asta. Citeste mai departe si vei vedea.
Revin: adica cum e asta ca … “viata mea depinde doar de mine”? Pai traim intr-o societate/tara/lume/”vreme” naspa sau mai stiu-eu-cum altcumva. Si se intampla lucruri care nici macar nu-s in puterea mea. Accident de masina. Stupid. Nu a depins nimic de mine. S-a intamplat doar ca sa fiu pe-acolo: in calea unuia care a gresit.
Da, adevarat. Cu totul de acord. Doar ca “urmarile” sunt responsabilitatea ta. Poti sa ramai pe viata marcat si asta sa-ti schimbe viitorul. Sau poti sa treci mai departe. Intr-un fel sau altul. Sau in felul tau. Pentru ca DA, alegerea este A TA. Constienta sau mai putin constienta.
Nu poti controla totul. Nici nu este de dorit sa o faci (adica sa incerci, pentru ca oricum, nu o sa iti iasa). Dar, atunci cand se intampla ceva, cand ai o experienta de un fel sau altul, este decizia TA, doar a TA cum vei alege sa te raportezi la acea experienta.
Altfel … doar vei gasi scuze: “nu a depins de mine”, “nu am avut ce sa fac”, “asa a fost sa fie” etc. Sau, te vei trezi cu intrebari frustrante: “de ce mi se intampla mie?“. Sau si mai “grav”: “de ce mi se intampla numai/tocmai mie?”.
Si nu faci nimic sa depasesti momentul, intamplarea. Ramai blocat in scuza sau in intrebare. Dar ea (scuza sau intrebarea) lucreaza dincolo de constiinta ta. Si efectele apar, mai devreme sau mai tarziu, sub forma de frici, anxietati, temeri, indoieli, ezitari sau chiar comportamente atipice tie.
Ei, da, viata ta depinde doar de tine. TU decizi cand, unde si in ce fel vei reactiona la ceea ce “se intampla” in viata ta. Tu alegi.
Si inca ceva: “nimic nu se intampla”. Adica totul are un sens. Si nu e fatalism in ceea ce spun. Dimpotriva. Se intampla pentru ca TU, oricat ai fugi, trebuie sa intelegi CEVA din “intamplarea” respectiva. Nu stiu ce. Nici tu nu stii acum, asa, la o prima vedere. Fa un efort si cauta raspuns. Si intelege-apoi.
Si de multe ori efortul acesta inseamna sa iesi din aria ta de confort. Esti pregatit? Ti-o asumi? Si nu vei da inapoi? Nu vei incerca sa gasesti scuze?
Tu decizi cand, cum, de ce, pentru ce, cu ce, la ce…dar sa nu-i uitam si pe ceilalti care, inconstient, influenteaza. Nu exista motivatie fara scop sau…ca sa ajungi la scop iti trebuie neaparat motivatie dar si…alte resurse.
Da, Adrian, asa este: ceilalti influenteaza. Dar ceilalti sunt o doar o variabila din sistem. Sistemul fiind TU si VIATA TA. Si mai sunt multe alte variabile … societatea, job-ul, iubirea, chiar si vremea de afara :). Doar tu decizi ce faci cu aceste variabile: le folosesti ca scuze (si renunti :(…) sau le accepti, te adaptezi lor … si mergi mai departe.
Multumesc 🙂
Big LIKE
You’ve made some good points there. I looked on the web for more information about the issue and found most individuals will go along with your views on this website.