De multe ori am fost intrebata, cu o mirare vizibila … “Cum adica sa ma iubesc pe mine? N-ar fi egoism? N-ar fi narcisism? N-ar fi nepotrivit fata de ceilalti (sau fata de copilul meu)?” Ei, bine, NU. NU este deloc nepotrivit. Este NECESAR. Este chiar VITAL, as indrazni sa spun. Pentru ca daca tu nu te iubesti, daca tu nu te vezi un OM FRUMOS, un SUFLET MINUNAT, care isi daruieste siesi si stie sa primeasca … atunci ceilalti de ce te-ar vedea asa???
Eu am o teorie: CEILALTI NE SUNT OGLINZI SI NOI SUNTEM, DE FAPT, REFLEXIA DIN EI.
Adica, daca vrei sa primesti IUBIRE, ofera iubire. Daca vrei sa primesti APRECIERE, ofera apreciere. Daca vrei sa primesti ZAMBET, ofera zambet.
Dar fa-o fara sa te astepti sa primesti. Adica NECONDITIONAT. Fara vreo pretentie. Fa-o pur si simplu. Asta este prima conditie. Dar mai este una. Si mai importanta, poate. OFERA TU PRIMUL. Fa tu acest prim pas. Da, tu, care citesti. Ofera pur si simplu. Doar oferind … si ai sa vezi ca deja inima ti se umple.
Uite, fa exercitiul asta asa: sa zicem ca ai o zi mai proasta. Nu conteaza de ce. Oricare ar fi motivul sau cauza, incearca asta: iesi afara, cumpara o floare si ofer-o primei persoane careia simti sa o oferi. Pur si simplu. Sau, ca sa nu fie interpretat (ca asa suntem noi, oamenii …) cumpara si ofera altceva. Nu trebuie sa fie ceva extem de valoros. Uite, o paine. Sau o prajitura. Apoi du-te cu ele si ofera-le. Daruiesti painea unui om care vezi ca are nevoie. Si prajitura unui copil. Cum crezi ca ai sa te simti? Rau??? Sa fim seriosi! Nu are cum! Dar nici nu te astepta la multumiri. Nu te gandi la nimic. Ofera si atat. Fa-o cu tot sufletul, de placerea de a oferi si … atat!
Si daca exemplul cu floarea, painea sau prajitura ti se par nepotrivite, atunci iti dau o sugestie mult mai simpla: ofera UN CUVANT FRUMOS. Da un telefon unui prieten drag si spune-i ca-l iubesti sau ca ti-e dor de el. Sau daca esti la birou … spune cuiva, oricui, ca este frumoasa. Sau luminoasa, astazi. Dar nu o spune fara sa o crezi. Nu. Nu. Nu. Nu despre asta-i vorba. Ci despre a oferi din suflet ceva. Orice. Doar din pacerea de a oferi.
Stiu, n-o sa-ti iasa, poate, din prima. Dar incearca si atat. Vezi cum te simti. Toate acestea, undeva, in tine … se „contabilizeaza”.
Hmmm … de la ce plecasem? De la a te iubi. Si-am ajuns la a darui celorlalti. Si nu este intamplator ca am ajuns aici. Nu poti dintr-o data, de azi pe maine sa spui … „Gata, de azi ma iubesc pe mine”. Hai sa fim seriosi. E mai complicat si … e mult de munca. Mai ales ca ajungem sa nu ne mai iubim pentru ca mintea noastra ne spune ca nu meritam. Sau pentru ca altii ne-au spus-o (ca nu meritam) si mintea noastra a crezut-o.
Si atunci, tot cu mintea trebuie sa se „jucam”. Dar sa fie o joaca „pe bune” … ca altfel ea (mintea) nu ne crede. Si exemplul cu a darui e o „joaca pe bune”. Cand sufletul tau e multumit ca a facut ceva ce-i da fericire, tu zambesti si te simti bine. Si mintea ta crede ca esti fericit. Ei, nu-i asa „c-ai facut-o?”
