In scoala de coaching pe care am facut-o (Wisdom Coaching), exista o tehnica minunata care se numeste „Descoperirea Scopului Personal in Viata” care presupune formularea acestui scop in felul urmator: „Eu, Loredana, sunt elev si profesor pentru …”. Aplicand de cateva ori tehnica, am formulat in mai multe feluri acest scop si am ajuns la formula finala care suna astfel: „Eu, Loredana, sunt elev si profesor pentru descoperirea si trairea unei vieti minunate.”
De ce tocmai astazi am ales sa scriu despre asta? Pentru ca in prezent traversez si eu, la randul meu, ca simplu muritor si „elev” pentru tot ce inseamna viata, o perioada de schimbari si de provocari de tot felul. Si ma intrebam daca cei care lucreaza cu mine si-ar pune oare semne de intrebare in privinta aceasta (?). Si poate ar considera nepotrivit. Asa ca am cerut pareri. Celor din „bransa” mea.
Una dintre variante suna asa: in cultura romaneasca exista o vorba conform careia cica „Sa faci ce zice popa si nu ce face face popa”, dar pare asa de „consumata” vorba asta … si totusi atat de reala :(. Sa fie, oare, un argument? Hm, nu-mi place!
Apoi, am mai auzit o varianta: de exemplu, un medic nu este nevoie (si nici indicat, evident) sa sufere de toate bolile pe care invata sa le trateze ca sa stie cum sa o faca. Dar, oare, cati „cobai” au suferit ca bolile acelea sa ajunga sa fie tratate? 🙁
OK, pana aici nu imi place nici o varianta. Nu rezonez deloc cu ele. Deloc. Eu cred asa: cand vine vorba despre SUFLET, situatiile sunt atat de complexe incat, cu toate descoperirile stiintei, este greu sa spui „uite, asta este reteta universala pentru situatia X”. Da, te poti informa, poti merge pe mai multe variante, poti incerca yoga, terapii alternative, psihoterapii, coaching … dar pana la urma doar tu stii cand ai gasit varianta cu care rezonezi si care iti rezolva provocarea.
Si apoi, vorbind cu o prietena draga sufletului meu … am avut un insight! A fost acea idee care a facut efectiv legatura cu ceea ce spuneam mai sus despre „Scopul Personal in Viata”. DA, ca sa fii PROFESOR, trebuie sa fii mai intai ELEV. Ei, cam asa sta treaba si cu ceea ce traversez eu acum. Recunosc: astazi sunt „elev” pentru ca maine sa fiu „profesor”.
Pentru ca da: un medic nu trebuie sa sufere de tuberculoza pentru ca sa stie sa o trateze. Un psihiatru nu trebuie sa fi trecut printr-un episod de depresie sau manie pentru a sti cum sa o trateze. Dar, pe de alta parte, un preot ar trebui sa se incadreze in anumite norme morale pentru a predica in fata enoriasilor sai.
Ei, cand vine vorba despre COACHING … lucrurile sunt mult mai complexe. Si eu personal chiar cred ipoteza (evident, nevalidata stiintific) conform careia un coach va atrage intotdeauna un anumit tip de clienti: cei cu provocari similare. Adica, in coaching chiar este esential ca provocarea respectiva sa fi fost deja depasita de catre coach. Sa o fi experimentat-o si el. Sau sa nu fi avut-o niciodata. Sau, mai exista o varianta: cea in care si clientul si coachul isi sunt sprijin reciproc in depasirea unei provocari.
Cu deosebirea esentiala ca doar unul dintre cei doi dispune de tehnicile specifice pentru a depasi provocarea: coachul, evident. Si nu este vorba despre vreo „reteta universala” specifica. Ci doar despre o arta foarte complexa a intrebarilor. A unui ANUMIT TIP DE INTREBARI adresate intr-o anumita succesiune. In esenta, pe intelesul tuturor, asa cum am invatat in scoala Wisdom Coaching, este vorba despre a activa toate resursele de care dispune orice om = GANDIREA PENTALATERALA: emisfera stanga, emisfera dreapta, constient, subconstient si supraconstient. Si pentru ca sesizez ca am devenit prea „stiintifica” … las detaliile celor interesati (astept intrebari 🙂 ) si ma opresc aici.
Inchei asa: „Eu, Loredana, sunt elev si profesor pentru descoperirea si trairea unei vieti minunate.”
TU, OM MINUNAT <3 pentru ce esti ELEV si PROFESOR in VIATA TA?
